Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 31 octombrie, 2019în: Vacanţe şi călătoriiNiciun comentariu Listare Email…Încep de azi, dragii mei, publicarea unui nou serial cu Note de călătorie. L-am scris  fiind mai degrabă „somat” de amicii și citiorii pasionați de asemenea subiecte, decât din  proprie inițiativă. Deși hobby-ul meu preferat a fost toată viața și a rămas drumeția, trebuie să spun  că în ultima vreme nu am mai găsit răgazul de a împărtăși din impresii decât sporadic. Și doar pe Facebook.Or realizarea unui Jurnal implică o muncă laborioasă de pre și post documentare, inspirație și timpul necesar. Depănarea amintirilor din voiaje nu se poate face alandala.  Poveștile trebuie să capteze lectorul, să aibă farmec, plus niscavai… chichirez, cum se spunea pe vremuri. Câteva precizări necesare Multe dintre cunoștințele mele care se dau în vânt după Jurnale de călătorie (mai cu seamă prof. Dorina Șuteu, ea însăși o mare… fană a drumeției)   mi-au spus că apreciază la acest gen de scrieri -atunci când sunt izbutite – interferenența lor stilistică cu literatura de frontieră. Corect. Textele nu trebuie să fie niște relatări seci, un soi de „Wikipedia”… ambulantă. Interesază doar reportajele mustind de viață, care prezintă informații despre locuri deosebite și viața oamenilor de acolo. Asemenea creații gazetărești se citesc cu plăcere,  putând fi  trimise și altora care apreciază genul. Eventual se pot păstra  în memoria calculatorului, reprezentând  oricând o lectură agreabilă.Iată ce doresc să le răspund  acelor care m-au întrebat de ce am renunțat la bunele-mi obiceiuri de a relata  ce am mai văzut prin lume? Mai cu seamă că în ultimele deplasări  am ales numai destinații aparte, nepoluate de „hoardele” migratorilor moderni.Prietenii comozi din fire, parcimonioși la pungă și cu apetență minimă pentru  preumblarea pe coclauri îndepărtate, mi-au spus sincer că preferă să rămână la domiciliu și să …„vizualizeze”  acele locuri  doar prin… ochii mei! Deși i-am îmbiat cu destinații exotice, fascinante, din zone puțin explorate de marele public, nu m-au însoțit niciodată.Locuri de vis așa-zis „necunoscute”    Am poposit în anii din urmă în locuri de vis,  mai mici sau mai mari, cu diferite forme de guvernământ, cum ar fi emirate, regate,  ducate, sultanate, principate și altele asemănătoare. Sunt țări  despre care unii nici nu au auzit. Sau știu lucruri vagi, aproximative.  Așa sunt entitățile arabe Sharjah, Ajman, Umm Al-Quwain,  Qatar, Ras Al Khaimah, Fujairah ori statele în plină expansiune turistică din Asia de Sud-Est, precum Myanmar, Laos, Cambodgia, Vietnam.Nu mai vorbesc de enigmaticul și „dangerosul”… Iran, care este o excepție. Acolo am ajuns cu chiu cu vai în primăvara acestui an, după trei încercări eșuate. Dar era gata-gata să o…încurc, prinzând perioada tulbure a  escaladării tensiunii politico-militare cu SUA. La întoarcere, când am decolat din Shiraz spre Istanbul, mi-am făcut cruce și i-am mulțumit Sfântului Mucenic Hristofor.Să nu-mi spuneți că nu știți cine este  ilustrul personaj biblic? Bine, am să vă istorisesc interesanta lui poveste într-un episod viitor, fiindcă e mult de scris. Tracasări…plăcute ! Subiecte  interesante am avut  în ultima vreme din belșug. Nu scrisul unui Jurnal de voiaj a reprezentat o problemă  în ceea ce mă privește. Îmi răpește mult timp la întoarcere, chiar mă tracasează, așa-numita „photoshopare” (ca să folosesc un…barbarism lexical). De regulă, fac la fiecare deplasare în jur de  2.500-3.000 de fotografii. Nu am un barem.  Uneori se adună mai multe, mai cu seamă dacă tema-i generoasă, iar locurile-s greu abordabile. Contează dacă voi mai călca sau nu pe acolo. De regulă, evit să străbat aceleași coclauri. Planeta noastră dragă oferă atâtea atracții, unele nebănuite,  încât e păcat să bat pasul pe loc..Dar la final am parte, de ce să nu o recunosc?,  de tracasări…plăcute.Și, totuși, uneori  apar excepții. Deși fusesem convins în urmă cu  șase ani că n-am să mă mai întorc vreodată  în Cambodgia – deși mă uluise – uite că „minunea”  s-a petrecut în această toamnă. La plecarea în 2013 din Angkor Wat  fusesem convins că „Neam de neamul meu”  nu va mai trece pe acolo. Și când colo, ce să vezi?  Din senin mi s-a ivit  oportunitatea de a cupla într-un lung circuit statele ce au format cândva Indochina franceză.Așa că mi-am zis: „Acum ori niciodată”! Și dus am fost… Noii „tigrii” asiatici Despre fermecătoarea și misterioasa Indochină studiasem la sânge o lungă perioadă. Ajuns însă acolo am constatat că informațiile mele erau deja depășite. Fiindcă noii „tigrii asiatici”  se mișcă extraordinar de repede din punct de vedere economic, făcând salturi spectaculoase aidoma felinelor amintite, încercând să se apropie de giganții super-industrializați din această parte de lume.Vechea Indochina este, de fapt, o subregiune mărginită de două superputeri; cele mai populate state de pe Glob – China și India. Titulatura comună are valențe arhaice, fiind  de origine franceză, sugerând expansiunea colonială de odinioară. După ce și-au obținut p..