Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 10 februarie, 2020în: IN MEMORIAMNiciun comentariu Listare EmailO civilizaţie înaltă a unei naţiuni se reflectă în modul cum îşi păstrează pentru eternitate memoria, respectiv Arhivele. Dacă memoria – această comoară de nepreţuit – este marginalizată, trecută pe un plan secundar, este cert că acea naţiune este departe de maturitate şi de civilizaţie. Şi naţiunea română, reunită în graniţele ei fireşti la 1 Decembrie 1918, a pornit cu dreptul pe calea civilizaţiei şi în privinţa grijii faţă de Arhive, pentru că atunci s-a petrecut acel miracol al apariţiei unei generaţii de personalităţi complete, de  mare forţă spirituală şi cu suflet deplin şi grandios. Se împlinesc anul acesta 100 de ani (încă un frumos Centenar) de când s-a înfiinţat la Cluj instituţia Arhivelor Transilvaniei, cu gândul generos al acelei generaţii de a se aduna în capitala Transilvaniei cele mai importante fonduri documentare ale provinciei reunite cu ţara-mamă, fenomen coordonat, fireşte, cu necesitatea urgentă de a se cerceta şi întocmi „Biblia istoriei româneşti”, prin Universitatea Daciei Superioare, nou înfiinţată, prin Institutul de Istorie înfiinţat tot în 1920. Şi astfel s-a pornit la drum cu slujitori iluştri ai Arhivelor clujene, precum  David Prodan, Ştefan Meteş ş.a. Savantul David Prodan s-a declarat toată viaţa arhivist, pentru că din paginile îngălbenite de vremuri a scris acele „Biblii ale istoriei transilvane” despre iobăgie, despre Supplex, despre Răscoala lui Horea etc.Trecut-au anii şi peste Transilvania s-a abătut cumplita nenorocire a Dictatului de la Viena. Generaţia interbelică nu a mai avut timp să-şi ducă la îndeplinire proiectele, nu s-a putut realiza o clădire spaţioasă pentru Arhivele clujene, nici chiar pentru Primăria Clujului şi se păstrează în Arhive nişte proiecte grandioase pentru Primărie, de exemplu. A rămas instituţia Primăriei fără un sediu propriu modern până astăzi şi acum funcţionează pe strada Moţilor în clădirea fostă a Prefecturii judeţului Cluj, care a devenit şi aceasta neîncăpătoare, nu demult s-a mutilat sala mare de festivităţi pentru a se forma birouri ad-hoc. Nu aşa s-a întâmplat cu sediul Arhivelor clujene datorită unei personalităţi care a slujit cu abnegaţie această instituţie timp de peste trei decenii – regretatul Prof. Alexandru Matei, fost director al acestor Arhive, trecut recent la cele eterne.Născut  în Chiheru de Sus, aşezare românească din frumoasa Vale a Gurghiului, Prof. Alexandru Matei a studiat la Liceul şi Şcoala Pedagogică din Reghin, apoi Istoria la Bucureşti şi cu sufletul deschis uriaş spre rădăcinile neamului nostru, aşa cum l-au format părinţii, Maria şi Vasile, pe care i-a iubit foarte mult, şi comunitatea de români vrednici din satul natal, s-a îndreptat spre instituţia Arhivelor, pe care a slujit-o din 1957 până în 1989. Primul gând i-a fost să dea demnitate acestei instituţii, urbei clujene şi naţiunii prin ridicarea unui sediu modern pentru Arhivele clujene. Înfruntând cu rară diplomaţie, cu o voinţă de fier toate piedicile, a reuşit să-şi vadă visul realizat. Cluj-Napoca are astăzi o clădire  frumoasă destinată Arhivelor pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 10. Şi apoi, cu un nobil sentiment de „avar”, a început să adune de peste tot fonduri arhivistice, să nu le lase pradă distrugerii, să..