Mesagerul.ro

Istorici, jurnaliști și profitori

Istorici, jurnaliști și profitori

  Atât istoricii cât și jurnaliștii au menirea de a scoate adevărul la lumină, chiar dacă acesta este trist uneori. Desigur, aici vorbim despre profesioniștii
Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 22 mai, 2020în: ȘtiriNiciun comentariu Listare Email  Atât istoricii cât și jurnaliștii au menirea de a scoate adevărul la lumină, chiar dacă acesta este trist uneori. Desigur, aici vorbim despre profesioniștii adevărați, dedicați trup și suflet profesiunii pe care o practică, și nu despre mistificatori ori defăimători de meserie, cei bine plătiți pentru un scop anume, politic sau de denigrare a unor personalități. Din categoria „istorici”, luăm ca exemplu, din multele posibile, pe Dr. Vasile Lechințan, un cărturar onest și curajos în a spune lucrurilor pe nume, ca martor al realităților trăite în perioada post-decembristă. În acest sens, ne-a atras atenția un articol semnat de acesta, apărut recent, 20 mai 2020, în publicația online www.mesageruldeovasna.ro. sub titlul: „Blestemul românilor din ultimii 30 de ani: de a fi sub guverne ieftine. Suntem ca grecii ortodocși din Cipru secolului al XVI-lea”.Pornind de la un interviu luat de jurnalista Carmen Avram politicianului austriac Peter Pilz, care afirmase în mod direct că „în România nu numai prețul este ieftin la ce poate cumpăra un străin, ci și guvernul este ieftin”, apreciatul istoric Dr. Vasile Lechințan face o analiză extrem de pertinentă a situației catastrofale a realității din ultimii 30 de ani din țara noastră: „Cu mâna largă, aceste guverne de tristă amintire, foarte ieftine … au lăsat să fie vândută țara cu bucata: pământ, păduri, unități industriale, clădiri publice, zăcăminte etc. la un preț extrem de ieftin sau date gratis la străini, la multinaționale și la înșelători interni, numeroase averi publice au dispărut și am ajuns la o cumplită datorie externă … cu iresponsabilitate uluitoare și poate și cu presiunea externă a Fondului Monetar Internațional și a altora asemenea foruri externe interesate (…) cetățenii români rămânând „cu buzele umflate”.Și cine are curajul să spună că nu este așa, când românii au ajuns, după cum spune Vasile Lechințan, „prizonieri ai propriei sărăcii”, „mână de lucru ieftină pentru țară și peste graniță”?!Ba mai mult, acestor guverne „ieftine”, în opinia istoricului, „li s-au alăturat unii șmecheri interni care s-au îmbogățit pe nedrept. Au fost compromise orice șanse pentru români de a ieși din criză. Cu guverne ieftine ești exclus din start de a avea vreun rol în prim-planul istoriei, Acolo sunt numai guverne „bărbate”, numai lideri cu personalitate, nu păpuși care așteaptă să fie rotite în toate părțile”.Pentru a demonstra cele spuse, istoricul vine cu argumente, aducând în discuție cuvântul „colonie” și făcând comparație între situația actuală a României și cea a Ciprului în secolul al XVI-lea. Pentru mai multe detalii, vezi sursa. Din categoria „jurnaliști adevărați”, alegem aleatoriu unul, al cărui articol, apărut în cotidianul național LIBERTATEA, nr. 10048, 18 mai 2020, la rubrica „Opinii și comentarii”, cu titlul: „Marea afacere care riscă să distrugă România în „teroarea sanitară”, semnat de editorialistul Cătălin Tolontan, în care autorul spune: „COVID-19 a născut o nouă specie de conducător, rezultată din încrucișarea politicienilor cu mogulii sănătății. Acești lideri ne golesc bugetul cumpărând RMN-uri de la prieteni, așa cum cumpără beculețe de Crăciun”. Fără îndoială, el se referă la cei care au înțeles repede că noua situație creată de pandemie le poate fi foarte favorabilă: „Pandemia a făcut ca politicienii ”executivi” să se altoiască cu mogulii sănătății și ce a rezultat a fost o nouă mitologie: cea a Salvatorilor”, despre care Cătălin Tolontan spune mai departe că „Dacă pe politicieni îi poți controla zi de zi, prin pârghiile democratice, prin critici și prin forța opiniei publice și a societății civile, și-i poți schimba prin alegeri, pe ”executivi” abia îi vezi la față, iar pe Salvatori nu poți decât să-i aplauzi” și așa mai departe. Nu intrăm în detalii, ci abordăm doar atenționarea: „Dacă societatea, oamenii decenți din politică și magistrații nu pun stop acestor cheltuieli și șpăgi, operațiunea ce a început să se deruleze va distruge România pe termen lung.”Vedem, așadar, că și în realitatea crudă pe care acum o trăim cu toții, unele afaceri (cu statul) prosperă, însă aceasta este o meteahnă veche la români, iar stăpânii ei intră de fapt în branșa profitorilor. O, nu! Să nu credeți că toți profitorii sunt oameni inculți care se dedau la tot felul de găinării. Nu, aici noi vorbim despre oameni inteligenți, care lucrează în stil mare, la limita legii, deci ei nu pot fi considerați „profitori” în fața oamenilor, ci mai degrabă „afaceriști”. Dar să vedem ce spune dicționarul despre cele nouă noțiuni. Cuvântul „profitor” este de origine franceză (profiteur) și se pronunță: pro.fiʹtor, având sensul de „persoană care caută să obțină un câștig din orice situație (neținând seama de interesele altora); afacerist, speculant” (sursa: Wikționar), deci profitor poate însemna și afacerist sau speculant. Dar când un afacerist devine profitor? Se spune chiar în definiție, când acesta, mânat de interese meschine (adică fără a ține seama de interesele altora) acționează ca atare pentru a scoate profit, chiar și atunci când alții suferă, ca în cazul de față, în timp de pandemie, se cheamă că această specie umană se transformă în „profitor” precum crisalida se transformă în fluture, cum o spunea iubitul nostru Eminescu pe vremuri, în sensul figurat: „din crisalida ciocoi s-a dezvoltat fără îndoială fluturele liberal” (NDULR). Căutând, din curiozitate, informații despre „profitori” de clasă superioară sau „oameni de afaceri” aflați în relații cu statul, ca să nu-i jignim taxându-i drept profitori, am găsit pe Internet o mulțime de surse, din care ne-am oprit la una (piațapresei.ro) din 16 mai 2019, care ne oferă ca exemplu o persoană foarte cunoscută în România, și nu numai: Sebastian Ghiță, care poate fi considerat un exemplu de ceea ce poate face un „afacerist” având pregătire profesională, fler și inteligență, dar mai puțină empatie. Și când spun empatie, mă gândesc la una din diferențele dintre roboți și oameni: pentru a putea acționa în orice împrejurări, roboții nu trebuie să aibă sentimente… Este foarte interesantă ascensiunea acestui Sebastian Ghiță, iar pentru unii chiar instructivă, încât merită să citești despre modul cum numitul S. Ghiță a ajuns milionar. Noi aici punctăm doar câteva idei.Ghidat după sfaturile tatălui său, tânărul S. Ghiță (n. Ploiești, 1978), își începe primul proiect de afaceri la 15 ani, iar în 2012 ajunge parlamentar și renumit „om de afaceri”, care deja în octombrie 2009 era posesorul unei averi impresionante, estimată la 90-100 milioane de dolari, cf. sursei Wikipedia. Inteligența, carisma și relațiile îl propulsează până la vârful piramidei social-politice din România. Sunt deja bine cunoscute scandalurile legate de șefa DNA, Codruța Kövesi și generalul SRI Florian Coldea, apoi fuga în Serbia etc. Dar cum a ajuns acest personaj de poveste atât de bogat și atât de sus într-un timp relativ scurt? După propria sa mărturisire, „Iei decizii și îți asumi riscuri”, iar sfatul tatălui său l-au ajutat mult în construirea unei baze relaționale solidă: „Dacă te întâlnești cu un om și nu poți să ți-l faci prieten, încearcă măcar să nu ți-l faci dușman”. În acest fel, S. Ghiță a știut să se facă plăcut pentru a câștiga încrederea partenerilor de afaceri, căci, după cum afirma el într-un interviu pentru piațaPresei.ro, „Politețea nu te costă nimic, dar cumpără totul”, și așa că a tot cumpăraaat…, până când într-o zi a ajuns la …Parchet. Revenind la titlul articolului, de ce considerăm că personajul nostru poate fi încadrat just în clasa profitorilor? Răspunsul l-am găsit tot în Wikipedia: „Este cercetat penal în mai multe dosare fiind acuzat de spălare de bani, folosire de informații confidențiale, șantaj, mită, cumpărare de influență, conducere fără permis…”, altfel nici nu ne-am putea închipui cum a ajuns atât de repede la o asemenea avere și influență în sferele politice, un personaj demn de Mafia siciliană… Așadar, o societate eterogenă este compusă din diverse elemente, unele omogene, altele contradictorii, și de aceea întotdeauna va exista o luptă, de intensitate mai mică sau mai mare, între Bine și Rău, între Adevăr și Minciună, între Lumină și Întuneric, însă, precum în basme, cei de partea binelui au datoria să combată minciuna și răul, pentru a nu ajunge cu toții în întuneric.Am încheia cu o frumoasă întrebare auzită întâmplător, în 20.05.2020, la emisiunea „Povestea vorbei” a postului de televiziune TrinitasTV:  „Cum vom reuși să rămânem noi înșine într-o lume atât de haotică?” Mihai TrifoiVrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mailPartajează asta:PartajeazăFacebookPinterestEmailListareWhatsApp

copyright © 2020 mesagerul.ro