Câtă autoritate avea marele om politic Iuliu Maniu, prim ministru, încât sute de români americani (din cei aproape 200 000 câţi erau în SUA), au răspuns la invitaţia de a participa la serbările Marii Uniri în România anului 1929! În America, Iuliu Maniu era comparat cu „marile noastre figuri naţionale Washington şi Lincoln”, se spunea atunci.La 26 aprilie 1929, „delegaţiunile, împreună cu drapelele celor de mai bine de 150 de societăţi s-au îmbarcat pe vaporul «Statendahm»”, spre patria lor dragă de origine, fiind primiţi în ţară cu mult entuziasm. Erau veniţi din Chicago (Illinois), Detroit (Michigan), Philadelphia (Pennsylvania), Farrel (Pennsylvania), New Castle (Pennsylvania), Torrington (Connectitut), Indiana Harbour (Indiana), Gary (Indiana), Indianapolis (Indiana), Hammond (Indiana), Cleveland (Ohio), Alliance (Ohio), Columbus (Ohio), Campbell (Ohio), Canton (Ohio), Youngstown (Ohio), Cincinnati (Ohio), St. Joseph (Missouri). Los Angeles (California), Newport (Kentucky) ş.a. A se vedea în Anexă lista societăţilor culturale şi numele participanţilor la serbările din România.Ei au intrat în ţară la 7 mai 1929, fiind primiţi cu mare entuziasm în gara Jimbolia, „maiestuos” pavoazată cu flori, de reprezentanţi ai guvernului şi ai judeţului Timiş, preoţi, armată, fanfare, corul vestit din Comloş, precum şi de o mulţime numeroasă de români. Un martor ocular (pr. Opreanu) scrie: „O dimineaţă de primăvară plină de farmec. Orizontul se deschide larg în faţa gării din Jimbolia, scăldat în lumina aurie a soarelui, care cu zâmbetu-i cald ca de părinte ce-şi aşteaptă în portiţă odrasla de multă vreme plecată de acasă, priveşte şi el în zarea îndepărtată. Lume multă, părinţi îmbătrâniţi, soţii cu sufletul mistuit de dorul celor duşi departe, copii crescuţi mari de când a plecat tata, fraţi, surori şi prieteni veniţi de cu seară, cu nerăbdare, ce creşte clipă cu clipă, aşteaptă sosirea trenului în care vin Românii din America. În sfârşit, lunga aşteptare e ruptă de şuerătura stridentă a colosului de oţel ce-şi conturează tot mai lămurit corpul şerpuitor pe orizont”. Apoi: „Graiul amuţeşte, iar sub binefăcătoarea protecţie a muzicii, sufletele cuprinse de emoţie se înduioşează: noii veniţi îşi stăpânesc cu greu lacrimile şi lăcrămează şi cei ce-i primesc”. De remarcat, dintre cuvântări, spusele părintelui Mânu, din America: „Am venit să fim şi să ne bucurăm împreună cu voi la praznicul sfânt al aniversării de zece ani de la înfăptuirea României Mari, dar am venit şi pentru aceea şi aceasta mai cu seamă, ca lumea să ia cunoştinţă, că oriunde ar fi un suflet de Român, e gata la suprema jertfă pentru a păstra şi apără ceea ce s-a câştigat prin sacrificiul celor 800.000” (de ostaşi români). La Bucureşti au avut parte, din nou, de o primire triumfală. Deosebit de frumos titra „Cuvântul” în editorialul din ziua sosirii la Bucureşti (8 mai) a „Soliei  românilor americani”, şi anume că românii din Ardeal au plecat datorită asupririi crunte, ducând „cu ei odoarele naţionalităţii lor, conştiinţa unor zile mai bune, care se cereau şi pregătite, nu numai aşteptate de la mila Celui de Sus, dorul sângerând după codrul şi apa de acasă, după semenii lăsaţi între ghimpii adversităţilor din Ardeal”. În Gara de Nord, la sosire, Sever Bocu, ministrul pentru Banat, preşedintele Comisiei de organizare a serbărilor a spus printre altele: „În ţară veţi găsi încă multe răni necicatrizate de pe urma răsboiului şi asupririlor milenare. Mai presus de toate veţi găsi însă fericirea tuturor Românilor de a se vedea uniţi pe vecie”.La ora 11 a avut loc primirea oficială în rotonda Ateneului Român, de către Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului de Miniştri, împreună cu toţi membrii guvernului, fiind de faţă şi Charles Wilson, ambasadorul SUA, şi alţi numeroşi oficiali, împreună cu un grup de o sută de membri şi membre ai/ale societăţii „Joc şi cântec românesc”, îmbrăcaţi în costume naţionale, şi numeroşi reprezentanţi ai intelectualităţii Capitalei. În rotondă au fost aduse cele 169 drapele ale societăţilor româneşti din Statele Unite. luliu Maniu le-a vorbit astfel: „Fraţi români americani, Guvernul ţării româneşti, pe veci unită, vă salută pe pământul strămoşesc, brăzdat cu atâta trudă şi udat cu atâta sânge. Aţi venit să vă bucuraţi cu noi, în zilele acestea, de mari amintiri, şi să vă arătaţi devotamentul pentru tradiţiile mari şi aspiraţiunile nobile ale poporului românesc.Vă mulţumesc!”. Le-a mai spus că „noi nu vă putem aştepta aci cu palate somptuoase, nici cu zgârie nori. Năvălirile barbare cari au secătuit două mii de ani această ţară, ne-au împedicat să le facem”.Iată, un desăvârşit om politic, cu o viziune istorică adevărată! Părintele Leon I. Mânu „a vorbit de ţara lui Washington care este cea mai bogată din lume, dar cea mai mare a ei bogăţie sunt principiile cari stau la baza vieţii de stat americană. America este şi va fi întâia ţară a libertăţii. Când în sfatul ţărilor s-a făcut România Mare, tot principiul libertăţii a dictat, care a fost pecetluit cu pecetea dreptăţii. Sunt o seamă de oameni cari vor să rupă pecetea această sfântă, sunt aşa numiţii revizionişti. Când am plecat de acasă, ai noştri, cari n-au putut veni, ne-au spus ca să strigăm de aci, din Capitala României întregite, ca să ne audă lumea întreagă, că niciodată nu vom permite să se desfacă ceea ce odată s-a făcut. Anul trecut, sute de unguri au trecut Oceanul, făcând propagandă pentru revizuire. Dar jeluirile lor au rămas fără răsunet, pentru că dreptatea este cu noi. Căci scris este în cartea vremurilor că România Mare «here to stay forever»”.După solemnitatea de la Ateneu, a fost un spectacol coloana românilor americani, cu drapelele societăţilor, întinsă pe Calea Victoriei, Cheiul Dâmboviţei, Calea Rahovei, până la Parcul Carol. Din partea tuturor românilor din marea republică de peste ocean, ei „au depus o inimoasă coroană de trandafiri, de o mărime neobicinuită, legată cu tricolorul român şi colorile Statelor Unite ale Americei de Nord. Pe cele două panglici era scris: «Românii din America, Eroului Necunoscutal României».”A doua zi, în 9 mai, „cu acelaş tren special cu cari sosiseră de la Jimbolia, purtând pe fiecare vagon inscripţia: tren special al Românilor din America, delegaţii au plecat la ora 6,30 dimineaţa la Mărăşeşti, pentru a lua parte la parastasul pentru pomenirea morţilor pe acel câmp de luptă”. La oficierea serviciului divin au participat înalţii Regenţi, Patriarhul Miron Cristea şi Gh. Buzdugan, precum şi membrii Corpului Diplomatic, ai Guvernului şi ai Parlamentului. Au fost prezenţi şi veterani ai războiului de la 1877. La prânzul oferit de Prefectura judeţului Putna, Iuliu Maniu s-a întreţinut cu românii americani „în chip foarte cordial”.În 10 mai, ei au asistat „la tradiţionala defilare a trupelor pe şoseaua Jianu”. După amiază, au asistat la meciul de fotbal între echipele naţionale ale României şi Iugoslaviei. Seara, o delegaţie restrânsă a participat la reprezentaţia de gală de la Teatrul Naţional, la spectacolul poemului etnografic muzical al lui Tiberiu Brediceanu, intitulat „România în port, joc şi cântare”. În 11 mai au avut din nou un program încărcat: au asistat la solemnitatea punerii pietrei fundamentale a Catedralei Unirii, pe dealul Patriarhiei, apoi la ceremonia deschiderii oficiale a Târgului Moşilor, în prezenţa familiei regale, după amiază oaspeţii au vizitat expoziţia de artă românească de la Cercul militar şi au fost prezenţi la reprezentarea poemului etnografic muzical al lui Tiberiu Brediceanu la Arenele Romane.O altă zi încărcată a fost şi 12 mai, cu plecarea la Palatul Cotroceni, defilând pe Calea Victoriei, Bulevardul Elisabeta şi Bulevardul Independenţei. La ora 11, oaspeţii au fost primiţi în audienţă de familia regală, în sala Albă a Palatului, de faţă fiind marile oficialităţi ale statului (lipsă prim ministrul Iuliu Maniu). Românii americani au oferit Reginei Maria insigna specială adusă de ei pentru comemorarea serbărilor Unirii, fiind adorată de ei de când regina a fost în SUA şi pentru că a influenţat pozitiv, în favoarea ţării sale, decizia politicienilor cei mari ai lumii, la Conferinţa de Pace de la Paris, în 1919-1920. Regele Mihai, având 8 ani şi fiind de faţă când i s-a înmânat insigna reginei Maria, privind „la Augusta sa bunică, a intervenit: «Vreau să-mi dee şi mie una!»”, ceea ce s-a şi îndeplinit. În treacăt fie spus, România încă îşi permitea să fie „grădiniţă pentru regi”, într-un moment când se adunau nori negri asupra României. Poate de aceea Iuliu Maniu a decis să aleagă, între două rele, pe cel mai mic, să răstoarne pe micul rege şi să aducă, totuşi, pe un rege matur, pe Carol al II-lea, în 1930. Dar să urmărim şirul evenimentelor. “După amiază, la ora 4, a avut loc la Ateneu un concert simfonic, sub conducerea maestrului George Enescu, festival anume organizat în onoarea oaspeţilor români din America”. A fost de faţă şi Iuliu Maniu.În 13 mai, oaspeţii au participat recepţia la ambasada Statelor Unite ale Americii. După amiază au fost primiţi în audienţă de ministrul Sever Bocu, căruia i-au mulţumit pentru frumoasa organizare a festivităţilor, apoi Alexandrina Cantacuzino, preşedinta Reuniunii Femeilor Ortodoxe, le-a oferit un ceai la „Casa Femeii”. Seara, românii din America au asistat la reprezentaţia piesei lui Nicolae Iorga „Fratele păgân”, invitaţi de Liviu Rebreanu, „talentatul scriitor şi director general al teatrelor naţionale”. În dimineaţa zilei de 14 mai, oaspeţii au plecat cu un tren special în pelerinaj la mormintele domneşti de la Curtea de Argeş, fiind salutaţi „în toate gările intermediare de către primarii localităţilor respective şi şcolile comunale, cari au eşit întru întâmpinarea oaspeţilor cu flori”. Întorşi la Bucureşti, câţiva reprezentanţi ai oaspeţilor au fost primiţi de micul rege Mihai, care „a întrebat pe delegaţi dacă este adevărat «că în America sunt clădiri înalte până în nori»”. Apoi, după ce i s-a răspuns afirmativ, „a zis: «Eu nu aş vrea să locuesc într-o asemenea casă»; de asemenea s-a interesat de copiii din Dayton şi Ohio, cari i-au trimis în dar o cutie cu colori”.În 15 mai, oaspeţii au plecat la Sinaia, unde au fost primiţi din nou cu cu căldură. Au vizitat castelele Peleş şi Pelişor. Seara, au plecat la Braşov, găzduiţi la Hotelul Corona. A doua zi, dimineaţa, au vizitat redacţia ziarului “Gazeta Transilvaniei”, arhiva oraşului, Biserica Neagră şi liceul român. După amiază au făcut o excursie pe muntele Tâmpa şi noaptea au petrecut-o tot în Braşov. În 17 mai, au plecat la Avrig, în pelerinaj la mormântul marelui cărturar Gheorghe Lazăr, unde au depus o mare coroană de flori naturale în numele „Societăţii Gheorghe Lazăr” din Detroit, Michigan. Adam Prie, din partea oaspeţilor a spus: „Învăţătorule, am venit la mormântul tău, noi pribegii de peste ţări şi mări, cari acolo, în depărtări, ne-am făcut o datorie şi o fală din a păstra curată limba românească, pe care tu, cel dintâiu, ai arătat-o a fi mândră să stea la aceeaş înălţime cu graiul celorlalte popoare civilizate”. După prânzul oferit de Primăria Avrig, M. T. Roman, din partea oaspeţilor, a vorbit despre „evenimentele istorice petrecute la Youngstown, Ohio, când în chip demonstrativ, după căderea oraşului Bucureşti [în 1916] în mâinile inamice, bisericile ortodoxe române din America, ca să arate încrederea în victoria finală a nădejdilor noastre, a rupt legătura cu autorităţile bisericeşti de sub stăpânirea maghiară, închinându-se Mitropoliei Ungro-Ylahiei. Acest fapt a fost adus la cunoştinţa marelui Preşedinte Woodrov Wilson printr-un memoriu, care a avut darul să impresioneze favorabil sentimentele Preşedintelui faţă de România”. Seara, oaspeţii au plecat la Sibiu. Dimineaţa au vizitat Muzeul Astra, la amiază au participat la o slujbă religioasă la Mitropolie, „liturghia pentru călători”, oficiată de mitropolitul Nicolae Bălan. După amiază, oaspeţii au vizitat muzeul Bruckenthal, unde au primit explicaţii din partea lui dr. Goritz, primarul oraşului, apoi, la cazinoul din Dumbrava au servit un ceai, oferit de Camera de Comerţ.În 19 mai au participat la slujba de la Mitropolie, apoi au plecat la Sălişte. Adam Prie, din partea oaspeţilor, a spus că „Românii din America au adoptat portul săliştenilor ca portul lor naţional de sărbătoare şi că un săliştean, d-l Ilie Martin, este fondatorul celei mai puternice organizaţiuni româneşti din Statele Unite”. Oaspeţii s-au întors apoi la Sibiu, de unde, cu un tren special au plecat spre Alba-Iulia, unde se aflau deja în 20 mai, zi care a fost „punctul culminant al acestei călătorii”. După sosirea trenului în Alba Iulia, „delegaţii s-au încolonat mergând pe câmpia Unirii, unde s-a format uriaşul cortegiu al Românilor de pretutindeni. Săteni şi ostaşi, laici şi preoţi, Români de pe Nistru sau de pe valea Timocului, în costume pitoreşti s-au înşiruit într-o sfântă procesiune, din care, ca un simbol măreţ, drapelele americane, înfrăţite cu cele româneşti, se ridicau falnice deasupra mulţimii. Românii din America, femei şi copii, preoţi şi muncitori au trăit ziua mare a sărbătorii de la Alba-Iulia. Serbarea s-a încheiat cu un prânz oferit de guvern”. A vorbit, cu acest prilej, dr. Ion Moldovan, „un fost fruntaş al vieţii culturale a Românilor din Statele Unite, care a relevat partea de contribuţie a Românilor americani la triumful cauzei româneşti: 21.000 voluntari români s-au înscris în armata Statelor Unite, dintre cari mulţi şi-au dat vieaţa pe câmpiile Franţei, iar alţii poartă şi astăzi urmele luptelor. Cei cari n-au putut merge la luptă, au contribuit cu averea lor, subscriind peste 25.000.000 dolari la împrumutul american al libertăţii, cu care Statele Unite au făcut faţă primelor cheltueli de răsboiu”. Aici se încheie un triumf al primirii lor în ţară, la sărbătorirea celor zece ani de Românie Mare. Traseul lor a fost ales simbolic în mod excepţional de către organizatori, peste tot fiind primiţi cu căldură, cu o bună organizare, cu programe artistice şi cuvântări alese. DA, frumoasă şi demnă Românie interbelică, Mare la suflet şi inteligentă! Da!Foto: instantanee cu românii americani la Bucureşti şi port românesc din Săliştea Sibiului.ANEXĂLista societăţilor culturale, a parohiilor şi numele participanţilor care s-au hotărât să plece la serbările din RomâniaUniunea şi Liga Societăţilor Române-Americane, delegaţi: Adam A. Prie, preşedinte, şi M. T. Roman, vice-preşedinte; Uniunea Societăţilor Române Greco-Catolice din America, delegat: Rev. Leon Mânu; Bisericile Române Ortodoxe din America, delegaţi: Rev. Ioan Stănilă şi Rev. Şt. At. Opreanu; Bisericile Române Greco-Catolice din America, delegat: Rev. Aurel Bungărdeanu; Bisericile Baptiste Române din America. delegaţi: Vasile W. Jones şi Elisabeta W. Jones; Legiunea Voluntarilor Români din America, delegat: George Bruda; Presa Română din America, reprezentată prin ziarele “America”, “Românul”, reprezentanţi: N. Balindu, N. Datesh şi N. N. Boeriu; “Tribuna Română”, reprezentanţi: Iosif Drug..