Mesagerul.ro

Jurnal din anii ciumei Covid 19 A fost Transilvania un „principat maghiar” sau întotdeauna o ţară românească? (XXIII)

Jurnal din anii ciumei Covid 19  A fost Transilvania un „principat maghiar” sau întotdeauna o ţară românească? (XXIII)

Fiecare cuvânt românesc, absolut de orice origine: latină (cele care dau definiţie limbii noastre), autohtonă (zis de obicei necunoscută, dar cu siguranţă că vine din lumea dacică, aşa cum scria şi lingvistul I.I Rusu), slavă (foarte multe, dar nu esenţiale pentru limba vorbită), săsească, turcă, neogreacă, ţigănească (foarte puţine), etc., ne este foarte drag pentru că se conservă în rezonanţa lui istorică viaţa părinţilor, moşilor şi strămoşilor noştri. Absolut că sunt astăzi nişte laşi care-şi construiesc în mod artificial un trecut nemaipomenit de măreţ. E treaba lor, dacă nu ar fi violenţi în a-şi expune „artificiile” şi fantezăriile (cuvântul imi aparţine) în public, chiar cu o indecenţă grosolană, atacând verbal academicieni şi oameni de ştiinţă. Le-a zis-o clar în interbelic Mircea Eliade: cine-şi construieşte un trecut măreţ, acela dă dovadă de o laşitate impardonabilă. Noi trebuie să ne iubim neamul nostru aşa cum a fost, aşa cum îl găsim în documentele vremii, aşa cum a vorbit, cu tezaurul limbii lui de odinioară. A-l trăda, construind măreţii nemaipomenite, de repudiat pentru oricare om onest, este chiar mai mult decât laşitate, este trădare.Urmează alte cuvinte româneşti asimilate în limba maghiară până la 1918, răspândite doar pe teritoriul Transilvaniei, în ordine alfabetică, doar cu menţiunea primei atestări documentare şi a localităţii/zonei (în paranteză, cu italice, forma preluată de maghiari):-mai (adverb, din lat. magis) (máj) – aici în sens imperativ de: nu mai… !) – 1863, judeţul Odorhei;–maimuţă (majmóc) – 1893-1906, Secuime;-marfă (DEX 2009 spune că provine din maghiarul marha „vită”!) (márfa) – 1878, Secuime;-matahală (în sens de femeie corpolentă, îmbrăcată dezordonat) (matahula) – 1885, Baia Mare;-mator/matur (mátor – aici în sens de berbec bătrân) – 1914, Gheorgheni;-maţ (din lat. matia; intestin) (mácuj) – 1913, Dămăcuşeni;-măciucaş 1. (macsukas – aici în sens de daraban înarmat cu măciucă/ciomag) – 1749, Secăşel, comitatul Alba de Jos, aici este mărturia jelerului Vonea Voic, care declară că Batsfalusi, judele nobililor, a venit în sat şi i-a legat în călade (butuci de lemn), şi pe judele satului, şi pe măciucaşi, pentru că nu au mânat satul să alunge/omoare lăcustele şi că în primăvară i-au bătut bine pe măciucaşi pentru că nu au dat suficient fân calului; 2. (macsukas bot – aici sens de botă cu măciucă) – 1738, Band, scaunul Mureş;-măciucă (din lat. matteuca) (macsuka) – 1689, Copăcel, Făgăraş;-măi (etimologie necunoscută) (moj – în piesa populară Viflaimul: szufle moj fortate – suflă măi fârtate) – 1896, Ciuc;-mămăligă (etimologie necunoscută) 1. în sens de pentru o mămăligă de orz (mamaliga) – 1816, Şăulia, comitatul Turda, mărturia lui Todor Pâglişan, de 35 de ani, aici este şi cuvântul de origine română rezsnyitzélt – a râşniţa; 2. în sens de pentru o mămăligă [de porumb] (mamaliga) – 1754, Sânmiclăuş, comitatul Târnava Mică, este mărturia iobagului Andrei Curuţ, de 46 de ani; 3. în sens de toponim (mamaliga) – 1830, Hăghig, Treiscaune;-mărginean 1. în sens de român de la graniţă (mardzsinán) – 1612, Veneţia de Jos, Făgăraş, aici este pomenită ca martor soţia iobagului Bucur Cizmaş, de 50 de ani; 2. în sens de păstor transhumant – 1716, Cistei, comitatul Alba de Jos;-mătăhaliţ..

copyright © 2024 mesagerul.ro