Mesagerul.ro

Jurnal din anii ciumei Covid 19 Deznaţionalizarea românilor din Ungaria (sec. XIX-XX) (I)

Jurnal din anii ciumei Covid 19  Deznaţionalizarea românilor din Ungaria (sec. XIX-XX) (I)

O situaţie tristă s-a petrecut în Ungaria prin deznaţionalizarea unor întregi comunităţi de români, mai ales după dualismul ungar din 1867 şi după Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.  Deşi la 1918-1920 în Ungaria mai erau recunoscuţi oficial doar în jur de 50.000 de români, cifra lor trebuie să fi fost în realitate dublă sau triplă, ţinând cont de numărul greco-catolicilor şi ortodocşilor din această ţară, care trecea de 300.000. Bineînţeles, parte din locuitorii de aceste confesiuni erau ruteni şi sârbi, dar nicidecum nu se poate considera drept „bază ştiinţifică” numărul de români recunoscut oficial de recensămintele ungare din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului XX. Acestea recensăminte se străduiau să falsifice realitatea etnică în scopuri politice, pentru a da o oarecare omogenitate etnică maghiară ţării şi a crea astfel, artificial, o patrie ungară unitară şi naţională. De la un recensământ la altul, numărul românilor din teritoriul actualei Ungarii şi din Secuime scădea treptat. În vreme ce numărul ungurilor creştea aici, iar deznaţionalizarea era un obiectiv declarat al politicii oficiale. Să exemplificăm cu câteva localităţi din Ungaria de astăzi.Satul Porcialma (Porcsalma) este o localitate din fostul judeţ Satu Mare, rămasă pe teritoriul actual al Ungariei, locuită până la sfârşitul veacului al XVIII-lea în cea mai mare parte de români, care au avut aici şcoală şi veche biserică greco-catolică. O conscripţie din anul 1770 ne dezvăluie numele unor capi de familie români: Vasile Moldovan, Macarie Sabău, Mihai Paşcul, Ioan Măciucă, Paşcul Vancea, Ioan Pop, Laurenţiu Sabău, Gheorghe Ban, Vasile Zaharie, Ştefan Adonean etc., iobagi şi jeleri, înscrişi cu taxele pe care ei trebuiau să le plătească după veniturile moşiei lor. În 1772, jude al satului era Mihai Paşcu (Pasku, în text), ceea ce demonstrează încă o dată caracterul românesc al localităţii. Unul dintre stăpânii de moşie de atunci era Cristian Szaplonczai (de Săpânţa), originar dintr-o veche f..

copyright © 2024 mesagerul.ro