Mesagerul.ro

Mărțișor altundeva… (4) … La Ismail

Mărțișor altundeva… (4)   … La Ismail

Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 24 martie, 2020în: ȘtiriNiciun comentariu Listare Email     L-am revăzut a doua oară, între două nopți de hotel. Concret: seara, la sosire, apoi o zi plină și  dimineața, la plecare spre Cahul. (Ismail e un cuvânt oarecum răsfățat în cultura lumii: Ismail Kadare este cel mai cunoscut scriitor albanez pe plan mondial, și, la cinci teatre de pe mapamond, este câte un actor cu numele acesta.)Am regăsit același oraș plăcut, prin spațiile cu străzi trase geometric, curate (deși n-am văzut vreun muncitor de la salubritate), oameni de o veselie pașnică (cei 73.000 de locuitori sunt alcătuiți din ucrainieni, ruși, lipoveni, bulgari, români, găgăuzi, bieloruși, țigani și evrei – i-am înșirat în ordinea rezultată dintr-un recent recensământ), un țărm al brațului Chilia, al eternei Dunăre (revăzând astfel, în fundalul imaginii, o insulă românească), câteva parcuri largi,  semețite cu statui, dar fără imensa statuie a Regelui României Ferdinand I, înălțată în anii 30 interbelici în piața din fața Catedralei orașului (Hăcuirea ei s-a întâmplat din cel puțin două pricini: 1) Într-un astfel de teritoriu trebuia să dispară tot ce ar fi evocat România; 2) Pe orice meridian al planetei, mârșavul comunism nu suportă ideea/starea de monarhie).Am revăzut, totuși, un spațiu pur românesc: 66 de metri pătrați, îngăduiți de puterea ucraniană (Țțț, ce dărnicie!…)  într-un corp al uneia dintre clădirile Universității ucrainiene, sală în care se stimulează, se adăpostește, se apără românismul – Centrul de Informare al României din Ismail, al cărui administrator (așa se pretinde a fi numită) este Doamna (intenționat, substantivul e cu inițială majusculă) NATALIA URSU.  Am întrebat-o de ce în titlul acestui organism e substantivul „informare”.  Nu m-a convins răspunsul, eu rămânând în continuare cu certitudinea că substantivul e aici impropriu (mai ales pentru urechea mea și a celor de vârsta mea, căci „ a informa” era unul din parșivele  verbe de lucru ale Securității comuniste din România postbelică).Dincolo de această „cârcoteală”, energia dumneaei, solicitudinea, faptele întru afirmarea românească organizate în acest areal, mă stârneau să o abordez, să o răsfăț cu diminutivul „Ursulică”. În geamantanul cu cărțile aduse de acasă aveam și câteva de-ale mele. I-am oferit un exemplar cu următoarea dedicație:„Încântat să vă cunosc, stimată Doamnă Natalia Ursu, în această postură  de cultivator/apărător al limbii române și tradițiilor strămoșești în acest areal național-politic care mimează fățarnic democrația. Ismail, de Ziua Mărțișorului.”     Sediul acestui organism românesc, subordonat Bucureștiului, e dotat cu ce era de așteptat: cărți și reviste românești, aparatură electronică de multiplicat, de comunicat, proiectoare, panouri ilustrative pentru cultura românilor de pretutindeni, iar într-un colț „festiv”, două steaguri, al României și al UE; nu și al Ucrainei  (Țțț!…). Întâlnirea a fost programată a se desfășura sub genericul „Să ne cunoaștem poeții”, aceasta, în triplă ipostază: expoziție de carte românească, rostiri pe seama literaturii române din țară și din Basarabia, recitări de poezie. Așa încât, protagoniști au fost brăilenii și cei din Ismail, motiv pentru care s-a și constituit un Cenaclu Literar Transfrontalier Ismail-Brăila, bazat pe Cenaclul literar „Casa Speranței” (Brăila – președinte Violeta Craiu, membră a Uniunii Scriitorilor din România) și Cenaclul literar „Ecoul Bugeacului” (Ismail –   președinte poetul Ion Bâcu). Aceștia, de altfel, au și rostit cuvinte de întâmpinare, cărora li s-a alăturat Areta Moșu, vicepreședintă a Asociațiunii ASTRA,  și Carmen Dimitriu, lector la Universitatea de Stat din Comrat (Rep. Moldova) și membră  a despărțământului ieșean al Astrei.S-a rostit și o întâmpinare versificată, la tradiționalul ritual al pr..

copyright © 2024 mesagerul.ro