Mesagerul.ro

Mărţişorul, solul primăverii

Mărţişorul, solul primăverii

    Denumirea de Mărţişor provine din vechiul Zodiac popular, având sorgintea în obiceiurile existente încă de pe vremea dacilor.   În vechime  feţele
Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 01 martie, 2020în: TradiţiiNiciun comentariu Listare Email    Denumirea de Mărţişor provine din vechiul Zodiac popular, având sorgintea în obiceiurile existente încă de pe vremea dacilor.  În vechime  feţele şi femeile tinere  considerau drept simboluri  ale primăverii felurite  podoabe  alcătuite din mici  monezi de aur şi argint, anumite  figurine din lemn, lut, pâslă, pene, scoici, oase de animale pe care le atârnau  la gât ori le purtau la încheietura mâinii stângi, fiind aducătoare de fericire.  Abia  mult mai târziu  au apărut mărţişoarele  apropiate cu cele din zilele noastre, prinse cu un şnur format din două fire împletite   în nuanţe  de alb şi roşu.     Iubire şi Divinitate  Semnificaţia acestor două culori  este interesată  şi nu toată lumea o cunoaşte. Se zice că firele îngemănate de care atârnă  măţişorul însemnă Iubirea (roşul) şi Divinitatea (albul).  În zilele noastre cei tineri nu mai meditează la asemenea simboluri, considerând că important  este gestul oferirii persoanei iubite în prag de primăvară a unui mic dar, însoţit de un buchet de flori.Pe vremuri se purta drept talisman o monedă  de argint găurită, prinsă de încheietura mâinii cu două fire de lână de culoare roşie şi albă. Astăzi mărţişoarele sunt, de regulă,  obiecte nepretenţioase confecţionate manual din fetru, piele, lemn, mărgele, carton colorat,  dar şi din…plastic, alamă, sticlă – funcţie decalitate şi preţ! Există, fireşte,  şi miniaturi realizate de artişti plastici din  materiale textile speciale, lemn ori ceramică. Fireşte, pentru cei cu dâre de mână se fac măţişoare şi  din metale preţioase – aur şi argint. Mult  noroc ! Simbolistica abordată se referă la teme clasice  legate de noroc, precum trifoi cu patru foi, mici potcoave, coşari, dar şi figurine zoomorfe, multe inimioare ori ghiocei. Aceste  daruri specifice, nu ca valoare, ci având       încărcătură afectivă,  se poartă în prezent numai o zi sau două ca pe nişte amulete, deşi  conform tradiţiei străbune ar trebui etalate trei-patru săptămâni.Din nefericire, obiceiurile străbune s-au schimbat în timp, pierzându-şi savoarea originală. E, totuşi, bine că unele datini au supravieţuit precum mărţişorul, oferindu-le contemporanilor posibilitatea  de a-şi afla rădăcinile.                                                                                                                                         Ziua de  1 Martie, are nu mai puţin de trei semnificaţii. Pe de-o parte  reprezintă sărbătoarea Mărţişorului, în al doilea rând putem vorbi de începerea  din punct de vedere calendaristic al celui mai frumos anotimp – primăvara – şi în al treilea  rând ne vom raporta  la vechiul  sistem de popular de măsurare a timpului ce  marca odinioară începutul Anului  Nou .1 Martie reprezintă  o  dată  care  în popor se mai numeşte  şi Ziua Babei Dochia. Sunt mai multe variante privitoare la  semnificaţia personajului mitic numit aşa, circulând în lumea satului românesc diverse legende  ce o vizează  pe celebra Baba Dochia.Una dintre variantele arhaice întâlnită la Păpuţi  o prezintă drept o zeitate agrară, ce vestea sosirea primăverii într-un mod mai special.Se vorbeşte, de asemenea, despre  mitul Dochiei, al cărui nume ar proveni din calendarul bizantin, care pe 1 Martie  celebra Sfânta Martiră Evdokia.Însă e greu de spus care  ar fi adevărul.Mai  cunoscută este povestea legată de urcuşul la munte a unei băciţe bătrâne în intervalul 1 – 9 martie,  perioadă numită  Zilele Dochiei sau “Babele”. În acest răstimp se împlineşte destinul tragic al ursuzei femei. Ea a pornit spre vârful muntelui împreuna cu turma să de oi crezând că  deja a venit primăvara datorită vremii schimbătoare, lepădând unul după altul cele nouă cojoace cu care fusese încotoşmănată peste iarnă.  Cu fiecare zi ce trecea era tot mai cald, aşa că ajunsă în vârf  a  rămas doar cu un  ilic. Vremea s-a înrăutăţit brusc în a nouă zi, devenind  capricioasă (exact ca şi felul de a fi al Dochiei), iar cotoroanţa a  pierit îngheţată de frig.Există şi o  altă istorioară în care se relatează despre răutatea Babei Dochia faţă de nora ei, soţia lui Dragobete, tânăra fiind  pusă la tot felul de cazne, la fel ca în mitologia greacă.De fapt, conflictul este o parabolă şi se referă la confruntarea dintre iarnă şi primăvară,  dintre anul nou şi cel vechi, frig şi căldură. Primăvara  a sosit! Unul dintre obiceiurile populare foarte îndrăgite, păstrate până în ziua de azi vizează alegerea în acest interval a unei  “Babe”. Adică o zi anume între 1-9 martie.Tradiţia spune că după cum va fi vremea în ziua aleasă, aşa va fi şi norocul persoanei respective în acel an. De asemenea,  mulţi oameni de la ţară obişnuiesc să prognozeze vremea pentru cele patru anotimpuri în funcţie de capriciile meteo ale “Babelor”.  Nenea Ghiţă Boriceanu, din Barcani, nu a dat greş aproape niciodată cu previziunile sale, fiind poreclit  în glumă de unii consăteni “Meteorologul”, pentru acurateţea predicţiilor sale.            Fireşte, nu omite să apeleze  la testul celor 12 foi de ceapă  sărate  puse pe pervaz la Cumpăna dintre ani, care arătă după cum sunt de umede cum va fi vremea în fiecare lună a anului ce abia venise.Mulţi săteni, dar şi oameni de la oraş deprinşi cu tradiţiile  îşi  vor alege începând de azi până de Sfinţii Mucenici, adică  pe 9 martie, câte o zi anume, drept “Babă” a lor. După  cum se va prezenta clima în ziua cu pricina, senină ori neguroasă,   se spune că la fel vor fi şi stările sale sufleteşti  până la finele anului.Să-i spunem Bun Venit  frumoasei,  dar capricioasei  primăveri!                                                                                                     Horia C. Deliu   Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mailPartajează asta:PartajeazăFacebookPinterestEmailListareWhatsApp

copyright © 2020 mesagerul.ro