Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 01 noiembrie, 2019în: ȘtiriNiciun comentariu Listare EmailCotidianul „Mesagerul de Covasna” ajunge mâine, 2 noiembrie, la cea de-a zecea aniversare. Se împlinesc zece ani frumoși de când acest ziar a văzut lumina tiparului și de când prin paginile acestuia se încearcă să se „facă lumină” în ceea ce privește situații legate de viața covăsnenilor și nu numai.File de ziar realizate cu eforturi uriașe, știri, reportaje, materiale ce poartă, fiecare, mult, mult suflet, constituie cele 2439 de ediții „Mesagerul de Covasna”.La ceas aniversar, „sufletul” acestui ziar, Maria Crețu-Graur, a vorbit despre începuturi, despre momente frumoase, greutăți și planuri, afirmând din toată inima că <<„Mesagerul de Covasna” nu are altă cale de mers decât înainte, spre noi izbânzi editoriale.>> Pentru activitatea sa, Maria Crețu- Graur a primit în acest an, distincția „Credință și loialitate”, din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Cu credință și loialitate își propune „Mesagerul de Covasna” să se dedice cititorilor săi și în continuare. Stimată doamnă director, au trecut 10 ani de când ziarul „Mesagerul de Covasna” a văzut „lumina tiparului”. Ce simțiți legat de acest moment?Sunt multe sentimente care mă cuprind acum când, iată, ajungem să aniversăm 10 ani de la ieșirea de sub tipar a primului număr al cotidianului „Mesagerul de Covasna”, lucru care s-a întâmplat în data de 2 noiembrie 2009. În primul rând, pot spune că sunt fericită pentru că DA!, faptul că am ajuns la această bornă „10”, este o reușită a noastră, a mea. Apoi, simt acel sentiment al împlinirii profesionale, și nu îl simt oricum. Această împlinire se leagă de fiecare întâlnire cu oamenii minunați ce mi-au ieșit în cale în acești 10 ani, și de evenimentele pline de emoție despre care am scris. Și nu au fost puțini nici oamenii, nici evenimentele… Nu în ultimul rând, deși nu-mi stă în fire, simt uneori acel sentiment al amărăciunii când văd că toată clasa politică ce s-a perindat la guvernare, în acești 30 de ani de „democrație originală”, nu mai are în centrul atenției cetățeanul și nevoile lui și, mai mult de atât, au reușit să ne învrăjbească pe unii împotriva altora în așa măsură încât nu știu de cât timp va fi nevoie să ne revenim și să mergem într-o direcție benefică tuturor, nu doar unora care au uitat care le este menirea.Ce v-ați propus când ați pornit la drum cu „Mesagerul de Covasna”?Având în vedere că între momentul în care am luat hotărârea, forțată de împrejurări,  să aduc în fața cititorilor din județul Covasna un nou produs jurnalistic, și momentul  în care ziarul a apărut pe piață, a trecut mai puțin de o lună de zile, singurul lucru pe care mi l-am propus, atunci,  a fost acela ca prin tot ceea ce vom face, împreună cu colegii care au ales să facă parte din echipa „Mesagerul de Covasna”, să ne  respectăm cititorii  și partenerii de publicitate, fără de care nimic din ceea ce suntem astăzi nu ar  fi fost posibil.În acel noiembrie 2009 aveam, deja,  o vechime  de 28  ani în „câmpul muncii”, dintre care aproape 10 în care lucrasem în presa scrisă covăsneană, la publicațiile „Bună Ziua, Covasna”, „Cuvântul Nou” și „Observatorul de Covasna”. În toți acei ani am învățat că fără respect față de cei cărora li te adresezi și cu care colaborezi, de pe urma cărora îți câștigi existența, nu ai nicio șansă să reziști. Și iată că acest singur gând cu care am pornit la drum, acum 10 ani, ne-a ajutat să ajungem la acest frumos moment aniversar: 10 ani de „Mesagerul de Covasna”.<<În data de 2 noiembrie „a venit pe lume” cel de al patrulea „copil” al meu, „Mesagerul de Covasna>>.Cum a primit familia dumneavoastră vestea că doriți să înființați un ziar?Membrii familiei mele, cei 3 copii-Anamaria, Andrea și Claudiu, și partenerul meu de viață de la acel moment, actualul meu soț, nici nu au prea avut timp să „digere” vestea că voi porni la un nou drum, necunoscut oarecum, dar au avut totală încrederea în mine știind că omul drept, hotărât și cu putere de muncă nemăsurată, pe care îl cunoșteau foarte bine, va izbuti în tot ceea ce a decis să facă.Pentru mine, anul 2009 a fost anul în care am avut parte de trei mari și fericite începuturi de drum: în luna mai s-a născut primul meu nepot, Mihăiță, care visează să devină fotbalist de renume mondial, în luna septembrie s-a căsătorit fiica mea, Andrea, iar în data de 2 noiembrie „a venit pe lume” cel de al patrulea „copil” al meu, „Mesagerul de Covasna”. Drept urmare, pentru familia mea anul 2019 este anul „celor trei 10”. Vă mai aduceți aminte momentul în care s-a conturat primul număr al ediției tipărite „Mesagerul de Covasna”? Cum arăta acel număr? Ce îmi aduc aminte cel mai bine este că pentru acel prim număr am avut comandată, cu multe zile înainte de a tipări ziarul, suficientă publicitate din partea firmelor care au ales să continue „colaborarea cu Maria Graur”. Și asta datorită acelui respect de care am amintit anterior, ce a făcut ca ai mei parteneri de publicitate, dar și abonații, să mă urmeze la fiecare dintre publicațiile la care am lucrat, iar în acest caz, la cea căreia urma „să-i dăm viață”.Îmi este vie în memorie, și acum, fiecare moment anterior acelei duminici de noiembrie în care primul număr al „Mesagerul de Covasna” a plecat la tipar. Aș aminti aici întâlnirea din sufrageria casei mele, la o cafea aburindă, cu viitorii colegi-Horia Deliu, Elena Saucă, Bianca Stupu, Adrian Moise, Iosif Mihai Darie și Nelu Caramarin- împreună cu care am decis ce nume va avea ziarul nostru, după ce fiecare a venit cu propunerea sa. Nu pot uita, de asemenea, bucuria și încrederea ce ne-au animat pe fiecare dintre noi la gândul că, nefiind agățați la nicio „căruță politică”, vom putea aduce în fața cititorilor acele subiecte necosmetizate și necenzurate de care cititorii au nevoie, cum nu pot uita nici atmosfera caldă de lucru din redacție, din acel 1 noiembrie 2009, în care sufletul celor 7 angajați ai „Mesagerul de Covasna” s-a impregnat în fiecare cuvânt pus în acele pagini de ziar. Ce s-a schimbat în politica editorială, de-a lungul timpului? S-au schimbat foarte multe, dar ceva  a rămas ca un fir roșu de atunci și până astăzi, și-anume sufletul și dăruirea pe care le-am pus în  fiecare dintre cele 2439 de ediții ale ziarului ce au văzut lumina tiparului, până astăzi. Trebuie să precizez că în ceea ce privește partea editorială a ziarului, noi, dar mai ales eu, am pornit aproape de la zero și-am fost nevoiți să învățăm totul din mers. Eu nu sunt jurnalist de formație, și nici redactorii de la acea vreme nu erau absolvenți de jurnalism, cum de-altfel nici cei cu care am lucrat în anii ce au urmat, cu o singură excepție. Aflând acest adevăr, vă puteți da seama că a fost nevoie de un efort imens pentru a învăța și „a ne specializa” într-ale jurnalismului, încercând totuși să nu tabloidizăm ziarul „Mesagerul de Covasna”, ci să aducem în fața cititorilor știri pozitive, în cea mai mare parte. După reacțiile cititorilor care ne urmăresc în fiecare zi, eu zic că am și reușit. Care au fost cele mai frumoase realizări ale ziarului, cele mai mari reușite, satisfacții, în acești ani? Sunt atât de multe, că aș putea să scriu o carte! Și, deși poate părea mult spus, fiecare ziar terminat la finalul zilei, indiferent de ora din noapte la care se întâmpla acest lucru, a reprezentat cea mai mare realizare pentru mine și colegii mei. Dacă vorbesc de satisfacții, ne-am bucurat de fiecare dată când am văzut că cititorii noștri apreciază și ne adresează felicitări și cuvinte de mulțumire pentru postările ce au ca obiect evenimente culturale, cu precădere cele legate de tradițiile strămoșești care renasc în fiecare zonă în care trăiesc români, precum și cele ce țin de sărbătorile noastre. Am ajuns, astfel, ca pagina de socializare a „Mesagerul de Covasna” să fie urmărită de peste 24.000 de persoane, cifră ce ne plasează pe primul loc în județ, raportat la celelalte publicații care au ediții online. Dar greutăți? A face un ziar tipărit în ziua de astăzi nu e ușor, cu atât mai puțin să faci un cotidian de limbă română, în județul Covasna. Greutăți au fost multe, și de tot felul. Deși mă repet, deoarece am spus-o și la aniversările anterioare, mie nu mi s-a dat nicio șansă de a rezista pe piațaconcurențială din județmai mult de câteva luni de zile, iar unii au mai „ și pus umărul” pentru ca „Mesagerul de Covasna” să nu mai existe. Începând cu controalele „cu dedicație” din partea tuturor instutuțiilor statului cu drept de control, continuând cu „furatul” angajaților și terminând cu amenințări la adresa reprezentanților singurei tipografii de ziar ce exista în Sfântu Gheorghe, în anul 2011, pentru a nu ne mai tipări- lucru ce s-a și întâmplat timp de două zile, până ce am reușit să încheiem contract cu o tipografie din Brașov- toate acestea ne-a fost dat să le trăim.Nicio greutate peste care a trebuit să trec nu se compară, însă, cu încercarea la care am fost supusă în acea lună august a anului 2011 când, rămasă și fără tehnoredactor, și doar cu un redactor colaborator, student la acea vreme, care și-a luat vacanță în același timp în care și secretara era plecată în concediu, am fost nevoită să fac ziarul singură, ajutată de o persoană pe partea de tehnoredactare. Venind în vizită la birou, într-o după-amiză, un fost coleg de presă, după ce a aflat de isprava mea a afirmat: „Eu știam că tu ești nebună, dar nici chiar așa!” Nu am putut decât să-i spun că nebunia mea e tare frumoasă. Atunci mi s-au potrivit cel mai bine niște vorbe pe care le-am citit, undeva: „N-am să renunț niciodată la ceea ce-mi doresc să fac! Am să mă ridic de atâtea ori, încât până și viața se va plictisi să mă doboare.” Și-am mers mai departe, cu fruntea sus… Cum ați resimțit responsabilitatea de a fi atât o voce a covăsnenilor, cât și una a autorităților? Mare și grea! Dar pentru că mi-am și ne-am asumat-o, am zis că e de datoria noastră să fim, atât cât se poate și depinde de noi, la înălțime. Și asta în condițiile în care în acești 10 ani de activitate nu am luc..