Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 10 octombrie, 2019în: File de istorieNiciun comentariu Listare Email cofÎntâi: O scurtă amintire legată de mitropolitul Nicolae Bălan: în 1945 sau 46, pe când mă aflam în sala mea de clasă, situată la etaj, pe coridorul ce ducea la Capelă – locul de rugăciune dimineața și seara și-al nostru elevii normaliști -localul nostru de pe malul Cibinului fusese rechiziționat de ruși ca spital militar și, ca atare, ca să nu se întrerupă școala, tot efectivul școlar cu cele 8 clase am fost găzduit în Institutul  Andreian -Teologic, de pe str. Mitropoliei, în orașul de sus, până în 1950. Din Capelă, pe o ușă din spate, se dădea în locuința mitropolitului care, uneori, chiar pe ușa aceasta apărea să vadă cum decurge rugăciunea-ne mai găsea și adormiți prin strane sau chiar pe jos lângă ușă de obosiți și-atunci ne certa. Deci în ziua aceea  de toamnă sau de primăvară, cum aveam locul în banca de la intrare, am auzit pași mulți pe coridor. Nu m-am putut opri și am crăpat ușa și-am dat cu ochii de niște domni între care la mijloc era chiar mitropolitul nostru. Mai târziu, când le-am văzut chipurile mai bine, mi-am dat seama că doi dintre acei domni erau Iuliu Maniu și Petru Groza. După vizita acestora la mitropolit, directorul nostru, profesorul de istorie Ioan Sandu a fost eliberat din arest, după ce și noi școlarii, semnasem un memoriu și participasem și la un miting în curtea institutului, prin care ceream eliberarea lui, miting dirijat chiar de mitropolitul Bălan. Mai apoi, a fost însă, arestat din nou și n-am mai știut de el. Abia peste ani, ajungând profesor și director la liceul Andrei Șaguna în Brașov, cercetând în arhivă să descopăr șefii de promoție din diferiți ani pentru a le pune o placă de marmură, pentru promoția din 1910 dau peste numele directorului meu iubit din Normala Sibiană: Ioan Sandu. Pentru scurt timp mă îndrăgise ca pe copilul lui, el era celibatar. Cât am fost găzduiți la Teologie, cu mitropolitul Bălan n-am mai avut și alte întrvederi, precum cea legată de vizita patriarhului Alexei al Rusiei. Se înălțase o tribună, tot în curtea institutului și cum era cald și cei doi tei mari lângă care fusese ridicată tribuna, răspândeau mireasma florilor, m-am vârât în colțul tribunei la umbră să citesc liniștit, cred că o broșură din aventurile submarinului Dox-circulau pe sub mână- și Preasfinția Sa tocmai a văzut. M-a chemat să vadă ce citesc și nu i-a plăcut, pentru care m-a bătut ușor cu palma pe obraz, spunându-mi să mă duc la bibliotecarul Zotta și să-i cer altceva. Era un bărbat înalt, după cum l-am văzut atunci, și cu o barbă nu de tot albă. Mai târziu, despre personalitatea lui am aflat multe, inclusiv despre intervenția lui ca studenții teologi – unii – să nu mai plece în munții Făgărașului la partizani.Dar despre rolul său hotărâtor -astral- în evenimentele Unirii din 1918, iată, aflu din studiul: Un Zbor pentru Marea Unire: Bacău-Blaj (23 noiembrie 1918) de dr. Anton Coșa, studiu cuprins în masivul Anuar al românilor din sud-estul Transilvaniei, ACTA CARPATICA V, pe anul 2018, pe care-l coordonează istoricul-director al Centrului European de Studii Covasna-Harghita, dr. Ioan Lăcătușu. Se află la vol.V., ca și celelalte, 900 de pagini, cu peste 50 de colaboratori, cu studii din domeniul istoriei, etnografiei, sociologiei, culturii, recenzii de cărți și rubrica In memoriam și In honorem. Documentația din studiu e uriașă, realizându-se astfel un vast depozit de informații. A le prezenta separat, e peste putință; nu eu ar trebui să mă aplec în cercetarea lor. Dar studiul dr. Anton Coșa m-a reținut chiar și la simpla răsfoire, fiindcă am dat peste documentul ce aparține mitropolitului N. Bălan, pe atunci doar profesor la Institutul Teologic. Pe scurt: Consiliul Național Român, Centrul din Arad cere Filialei din Sibiu să trimită urgent pe cineva la Iași pentru a informa și a primi răspunsuri la ce trebuie să întreprindă pentru a pecetlui Unirea.În esență, sunt două lucruri: La Alba Iulia  să se țină o mare Adunare Populară în fața căreia să se prezinte Proclamația Unirii cu Vechiul Regat-redactată de Consiliul Dirigent- dar cât mai repede posibil ca să vadă Marile Puteri care este voința românilor din Ardeal- și doi: Armata Română să pornească imediat, dar dis..