Mesagerul.ro

Note de călătorie: Fermecătoarea și misterioasa Indochină (4 )

Note de călătorie: Fermecătoarea și misterioasa Indochină (4 )

Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 20 noiembrie, 2019în: ȘtiriNiciun comentariu Listare EmailEconomia țărilor din Asia de Sud-Est, respectiv din Indochina, se bazează tot mai puțin pe agricultura arhaică. Exporturile lor tradiționale de orez și cauciuc au încă importanță, dar se pune o bază tot mai mare pe tehnologizare, insistându-se pe diversificarea producției și sporirea ofertei în comerțul internațional. Deja Malaezia și Thailanda s-au desprins din pluton, devenind națiuni „nou industrializate” – cum se spune azi – excelând în fabricarea de electronice și textile.O componentă extrem de importantă a economiei a devenit și aici turismul, care reprezintă pe zi ce trece un procent tot mai mare din PIB. O mână de ajutor le-a întins acestor state sărace organismul internațional specializat în protejarea zestrei naturale și culturale de pe întreg Mapamondul. Așa se face că valori inestimabile ce zăceau părăsite în Laos, Cambodgia și Vietnam, de genul marilor situri arheologice și a unor importante obiective istorice au fost…„redescoperite”, amenajate și puse în circuitul valorilor mondiale.Calde mulțumiri cititorilorNu pot trece mai departe fără a mă referi la „feedback”-urie primite în ultimul timp de la cititori. Măgulitor e faptul că mai numeroase sunt cele postate de reprezentantele sexului frumos. Pe lângă aprecieri, am găsit tot felul de sugestii, propuneri, solicitări. Una mai insistentă se referă la necesitatea de a detalia subiectul legat de alimentația populației de acolo, cu ciudăţeniile respective. Mă execut mai jos. De asemenea, mi s-a cerut să revin asupra unui subiect pe care l-am rasolit, considerându-l anodin: orezul.Hopa! De unde, până unde asemenea interes? Se profilează vreo criză alimentară de ni se vor… îngusta și nouă ochii? Mă rog, voi reveni cu informații de toate felurile.Aș vrea să le mulțumesc public câtorva prieteni (din România și din străinătate) care au citit din ziar sau de pe „Facebook” începutul noului Serial de călătorie despre Indochina, arătându-se interesați de trăncănelile mele. Așadar, exprim omagiile mele vechilor lectori ing. Maria Peligrad și prof. Sebestyén-Lázár Enikö (din Sf. Gheorghe), primarului Gh. Avram din Valea Mare, vice-lui Nicolae Cucu din Araci, preotului Ioan Tămaș din Vâlcele, poetei Mihaela Aionesei din Tg. Secuiesc, prof. Mihai Trifoi din Bixad (toți din jud. Covasna). Apreciez, totodată, opiniile doamnelor, domnișoarelor și domnilor Niculae Rugină, Orica Negrea, Lucia Bocu, Mariana Mihai, Nicoleta Coltofean, Ruxanda Constantinescu, Radu Ionescu, Ana Oniță, Carmen Szabo, Lenuș Hozoi, Leopold Zvolinschi, Cristina-Ioana Radu, Magdalena Baciu, Lexi Grancea, Luminița Cucu, Livia Hagiu, Valeriu Dogaru, Bacs Judit, Rodica Garștea, Cecilia Toma, Mihai Costaș, Flori Mai, Otilia și Vasile, Marius Aldea, Elena Dănilă (din Brașov), Marcela Iordache (Târgoviște), Tatiana Solomon, Niculina Dumitrescu, Anda Tabacaru și Sandu Crihană (București), Rodica Stan (Iași), Dana Buganu (Bacău). Din Diapora mi-au trimis ”emojis” Costas Burciu (Grecia), Diana Massimo (Italia), Angela Vrapciu (Germania), Anca Trand (Marea Britanie), Andreea Bernard (Franța), Juan Alexe (Spania), Andra Manea (Dubai), Elena Taus și Mupy Dan (Statele Unite), Margareta Fabian și Marola Petri (Canada) etc.Iată doar o mostră extrasă din mesajul prof. Dorina Șeitan, din Brașov: „Îmi place mult cum povestești. Ai fi un bunic minunat alături de nepoței, care ar sta cu gura căscată și cu ochii ațintiți ascultându-te, neglijând pe moment…celularul sau tableta. Ești minunat!”Mersi. Sper, dragilor, să manifestați același interes și în continuare.Poftiți la masă!Și acum să trec la detalii culinare solicitate. În general, în statele din Asia de Sud-Est gospodinele improvizează puțin când vine ora mesei. Fiindcă nu prea au multe variante la îndemână. Oamenii de rând mănâncă obișnuitul ”Ce-o fi”. Cei care lucrează în orașe ”ciugulesc” pe stradă, la tarabele improvizate în aer liber. Îi vezi cu castronelele și bețișoarele în mână, stând pe niște scăunele de țânci. Meniul e rezultatul combinării la nesfârșit a acelorași produse: orez, pește, legume, sosuri picante. Și… invers!Supa de tăiței „Pho bo” e obligatorie! Doamne, ce gustoasă poate să fie! Plus că este și foarte sățioasă. Pentru clienții cu gusturi exotice se prepară ad-hoc specialități asiatice imposibile pentru stomacul nostru: gândaci și lăcuste prăjite, viermi de mătase fierți, frigărui din șarpe și șobolan. Cei cu dare de mână merg la cârciumi mai acătării și optează pentru tocăniță din carne de… ”ham ham”. Vorbesc (scriu) serios.Se bea înainte o „tărie” făcută din orez. Ei îi zic „vin”, dar este un soi de țuică tare, agrementată uneori cu…veninul (!) unor lighioane puse inițial la macerat în sticla respectivă. Am gustat și eu de curiozitate. Pe urmă dăi cu bere cât încape. Prețurile sunt (pentru americani, europeni, chiar și pentru turiștii români) derizorii. Nu la fel gândesc sărmanii localnici, unii dintre ei trăind doar cu un dolar pe zi.În localurile cu ștaif și la restaurantele hotelurilor de 4 și 5 stele altfel se prezintă lista de bucate. Pe lângă „feluri continentale”, trebuie încercate neapărat niște specialități locale foarte bune. În ce mă privește s-a det..

copyright © 2024 mesagerul.ro