Cu o vorbă bună poți să faci Rai, „nu din ce ai” cum umblă o vorbă, ci Rai din ce nu ai. Condiția este să existe un emițător și un receptor. Când Dumnezeu  cercetează sufletele și vede intenția spre fapte bune, deschide toate canalele Universului pentru ca „binele” să se întâmple. De la vorbă la faptă nu-i decât un pas. Uneori anevoios, alteori lin ca o răsuflare de Sfânt care însuflețește și face ca o zi aproape obișnuită să devină o poveste. O poveste cu oameni generoși și buni, dornici să pună umărul acolo unde este nevoie de multă bucurie.  Așa s-a întâmplat în ziua Sfântului Apostol Andrei, 30 noiembrie 2020, când doi prieteni dragi, Aurelia și Cezar Boscan, au trecut munții Vrancei cu o mașină plină de daruri trimisă de colegii lor, un grup de oameni minunați, angajați în cadrul S.T.S – Serviciul de Telecomunicații Speciale Vrancea. Creștini adevărați cu dragoste de aproapele, care an de an, de sărbători, pun mână de la mână pentru a ușura puțin nevoile familiilor cu posibilități financiare reduse.Impresionați de marea familie a preotului Dan Iosif Cața de la parohia „Pogorârea Sfântului Duh” din Târgu Secuiesc, care are șase minuni de copii, cu vârste cuprinse între doi și zece ani, vrânceii mei s-au sfătuit până aproape s-au „sfădit”… amical. Fiecare dorind să cumpere cât mai multe, astfel încât toți cei șase copii să primească: jucării, dulciuri, hăinuțe și cărți potrivite vârstei. Alimente de bază, și dragoste cât să încapă în toată casa parohială, au completat frumos un tablou de poveste la care am asistat, când amuțită, când cu ochii scăldați în lacrimi. Bucuria faptului împlinit doar cu o vorbă spusă cu dragoste de aproapele, era copleșitoare. Abia acum înțelegeam cu adevărat sensul și puterea celor scrise în scriptură: „La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Dumnezeu era Cuvântul.” (Ioan 1:1) Pentru că iată, în ce chip luminos ne arăta Dumnezeu cum El – Cuvântul, rostit și rostogolit din suflet în suflet, împlinea cu vârf și îndesat, ceea ce la început a fost doar o idee.Aveam sentimentul că e seara Sfântă de Crăciun când se împlinesc sub brad tainice dorințe. Afară fulguia ușor. În căsuță răsunau colindele interpretate de Mihai la pianul primit în dar de la un oltean inimos, în timp ce surorile lui mai mici despachetau cu uimire și curiozitate darurile în care stăteau pitite minunății de jucării nou nouțe, una mai frumoasă ca alta. Una dintre fetițe, cu simțul proprietății mai dezvoltat, s-a așezat pe singura bicicletă primită, și cât am stat cu ele, nu s-a dat jos de pe ea, ca nu cumva surioara mai mare cu un an să și-o însușească. Nu doar de jucării s-au bucurat, ci și de  cărți: unele de povești, altele de colorat, de învățare a limbii engleze, a înmulțirii, alfabetului… Un titlu de carte aflat în punga de cadouri a lui Mihai, mi-a atras în mod special atenția: „Cum s-a născut poporul român”. Semn că cei care au cumpărat darurile pun un ..