Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 30 decembrie, 2019în: TradiţiiNiciun comentariu Listare Email  Nici un știm când am ajuns din nou la Cumpăna Anilor, „mezinul” 2020 fiind nerăbdător să vină. Evenimentul este întâmpinat cu o sumedenie de obiceiuri păstrate din moşi–strămoşi, în buna tradiţie populară.   Câteva datini vor fi prezentate în cele ce urmează, pentru ca cititorii noştri să le cunoască – mai cu seamă cei tineri – iar cei mai în etate să şi le reamintească, dacă le-au uitat cumva… Ritualul colindului Și în pragul Anului Nou, ca și de Crăciun,  în  toate comunităţile româneşti, fie  mari ori mai mici, la oraș, dar mai ales în mediul rural s-au perpetuat o seamă de  ritualuri arhaice, extrem de pitorești. Ele sunt menite să aducă sănătatea, norocul şi bunăstarea în casele oamenilor, să-i bine-dispună la ceas de Sărbătoare. După cum ne spunea acum câțiva ani  regretatul mare folclorist Nicolae Moldovan, din Sf. Gheorghe, (trecut între timp la cele veșnice) în mod dosebit atrage atenţia ceremonialul  Uratului, ce se derulează sub diferite forme. El  poate diferit de la o zonă la alta, chiar de la o localitate la alta, având însă un fir călăuzitor, specific genului.Frumosul obicei al colindatului în Ajun de Crăciun se repetă sub alte forme  de Anul Nou, fiind practicat  mai cu seamă de copii şi tineri, ce pornesc câte doi-trei sau în grup prin localitate, vestind apropierea Noului An. Gospodarii, oamenii de bine îi primesc cu drag,  bucuroşi să audă la uşă zvon de glasuri cristaline, să primescă urări, răsplătinu-i aşa cum se cuvine pe micii oaspeţi.  O sumedenie de variante Vechile cântece populare românești interpretate în aceste zile  de cete de copii și de  flăcăi  au anumite particularități în funcție provincii, câteva fiind comune.  Cu prilejul  Anului Nou tradiţia cere să se meargă cu „Ţurca”, dar mai ales cu  „Ursul” și „Capra”, două animale  înfăţişate simbolic, având valoare rituală,  participanţii costumându-se adecvat.  Ei cântă cam așa: „Foaie verde şi-o alună/ Scumpe  gazde – Ziua bună/  Ia deschideţi porţile/ Să intre căpriţele// Ţa, ța, ța, căpriţă ţa/ Nu te da, nu te lăsa/ Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa/ Nu-i alta mândră ca ea// Capra noastră-i cu mărgele/ Are țol și catifele/ Joacă vesel, apăsat/ Și tot natu-i încântat”(…)Cel mai cunoscut obicei a rămas însă „Pluguşorul”, care era la origine o practică  magică de alungare a răului, ca şi de proslăvire a fertilităţii şi bunăstării.Există anumite diferențe în zona de la munte față de şes în privința costumaţiei şi interpretării, dar esenţa s-a păstrat, iar urătorii spun așa: „Aho, aho/ Mâine anul se-noieşte/ Pluguşorul  se porneşte/ Şi începe a brăzda/ Pe la case a ura// Iarna-i grea, omătu-i mare/ Semne bune anul are/ Semne bune de belsug/ Pentru brazda de sub plug” (…)Zicerile lor se referă la sănătate, viaţă lungă şi prosperitate adresate  gazdelor, care  bucuroase  îi cinstesc pe colindători cu plăcinte, cozonac, fructe şi bani.  Incantaţia magică   are o semnificaţie telurică, toată lumea dorindu-şi  să aibă parte de  ani mulţi cu sănătate şi bucurii, împliniri materiale şi pace în suflete. „Să trăiţi, să–mbătrâniţi”… Pe 1 ianuarie, de „Sf. Vasile” poposesc şi alţi urători,  ce vin cu noi cântări și obiceiuri populare, precum „Sorcova” şi „Semănatul”, colinde menite să readucă speranţa, optimismul şi starea de bine în  viaţa comunităţii.Umblatul cu „Sorcova” intră mai ales în grija copiilor. Ei poartă o crenguţă sau un băţ împodobite cu flori de hârtie colorată, atingând cu ele  de mai multe ..