Mesagerul.ro

Obiceiuri de Anul Nou

Obiceiuri de Anul Nou

  Nici un știm când am ajuns din nou la Cumpăna Anilor, „mezinul” 2020 fiind nerăbdător să vină. Evenimentul este întâmpinat cu o sumedenie de obiceiuri
Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 30 decembrie, 2019în: TradiţiiNiciun comentariu Listare Email  Nici un știm când am ajuns din nou la Cumpăna Anilor, „mezinul” 2020 fiind nerăbdător să vină. Evenimentul este întâmpinat cu o sumedenie de obiceiuri păstrate din moşi–strămoşi, în buna tradiţie populară.   Câteva datini vor fi prezentate în cele ce urmează, pentru ca cititorii noştri să le cunoască – mai cu seamă cei tineri – iar cei mai în etate să şi le reamintească, dacă le-au uitat cumva… Ritualul colindului Și în pragul Anului Nou, ca și de Crăciun,  în  toate comunităţile româneşti, fie  mari ori mai mici, la oraș, dar mai ales în mediul rural s-au perpetuat o seamă de  ritualuri arhaice, extrem de pitorești. Ele sunt menite să aducă sănătatea, norocul şi bunăstarea în casele oamenilor, să-i bine-dispună la ceas de Sărbătoare. După cum ne spunea acum câțiva ani  regretatul mare folclorist Nicolae Moldovan, din Sf. Gheorghe, (trecut între timp la cele veșnice) în mod dosebit atrage atenţia ceremonialul  Uratului, ce se derulează sub diferite forme. El  poate diferit de la o zonă la alta, chiar de la o localitate la alta, având însă un fir călăuzitor, specific genului.Frumosul obicei al colindatului în Ajun de Crăciun se repetă sub alte forme  de Anul Nou, fiind practicat  mai cu seamă de copii şi tineri, ce pornesc câte doi-trei sau în grup prin localitate, vestind apropierea Noului An. Gospodarii, oamenii de bine îi primesc cu drag,  bucuroşi să audă la uşă zvon de glasuri cristaline, să primescă urări, răsplătinu-i aşa cum se cuvine pe micii oaspeţi.  O sumedenie de variante Vechile cântece populare românești interpretate în aceste zile  de cete de copii și de  flăcăi  au anumite particularități în funcție provincii, câteva fiind comune.  Cu prilejul  Anului Nou tradiţia cere să se meargă cu „Ţurca”, dar mai ales cu  „Ursul” și „Capra”, două animale  înfăţişate simbolic, având valoare rituală,  participanţii costumându-se adecvat.  Ei cântă cam așa: „Foaie verde şi-o alună/ Scumpe  gazde – Ziua bună/  Ia deschideţi porţile/ Să intre căpriţele// Ţa, ța, ța, căpriţă ţa/ Nu te da, nu te lăsa/ Ţa, ţa, ţa, căpriţă ţa/ Nu-i alta mândră ca ea// Capra noastră-i cu mărgele/ Are țol și catifele/ Joacă vesel, apăsat/ Și tot natu-i încântat”(…)Cel mai cunoscut obicei a rămas însă „Pluguşorul”, care era la origine o practică  magică de alungare a răului, ca şi de proslăvire a fertilităţii şi bunăstării.Există anumite diferențe în zona de la munte față de şes în privința costumaţiei şi interpretării, dar esenţa s-a păstrat, iar urătorii spun așa: „Aho, aho/ Mâine anul se-noieşte/ Pluguşorul  se porneşte/ Şi începe a brăzda/ Pe la case a ura// Iarna-i grea, omătu-i mare/ Semne bune anul are/ Semne bune de belsug/ Pentru brazda de sub plug” (…)Zicerile lor se referă la sănătate, viaţă lungă şi prosperitate adresate  gazdelor, care  bucuroase  îi cinstesc pe colindători cu plăcinte, cozonac, fructe şi bani.  Incantaţia magică   are o semnificaţie telurică, toată lumea dorindu-şi  să aibă parte de  ani mulţi cu sănătate şi bucurii, împliniri materiale şi pace în suflete. „Să trăiţi, să–mbătrâniţi”… Pe 1 ianuarie, de „Sf. Vasile” poposesc şi alţi urători,  ce vin cu noi cântări și obiceiuri populare, precum „Sorcova” şi „Semănatul”, colinde menite să readucă speranţa, optimismul şi starea de bine în  viaţa comunităţii.Umblatul cu „Sorcova” intră mai ales în grija copiilor. Ei poartă o crenguţă sau un băţ împodobite cu flori de hârtie colorată, atingând cu ele  de mai multe ori persoana urată, rostind un descântec, menit să aducă sănătate, putere de muncă, vitalitate celui vizat: „Sorcova, vesela/ Să trăiţi, să-mbătrâniţi/ Peste vară, primăvară/ Ca un măr,  ca un păr/ Ca un fir de trandafir //Tare ca piatra/ Iute ca săgeata/ Tare ca fierul/ Iute ca oţelul/  La anul şi La mulţi ani!”. „Ascunderea cocoșului” Un obicei mai aparte întâlnit cu ceva vreme în urmă în Ţara Buzaielor,  de Anul Nou, se numeşte „Ascunderea cocoșului”. Era o superstiţie practicată de unele fete  de măritat, care nu-şi  găsiseră  alesul inimii.  Dimineaţa  puneau în aplicare o încercare năstruşnică în speranţa că anul care abia a venit le va aduce vestea cea mare.Fata dornică de măritiş prindea cel mai frumos cocoş din ogradă  şi-l băga sub o albie câteva minute. Apoi îi dădea drumul. În  direcţia  spre care fugea pasărea  eliberată, se afla uristul stăpânei.Pe vremuri  se credea că falnicii cocoşi  ar fi avut  puterea de a alunga strigoii în zori, ca şi duhurile rele ce dau târcoale pe la casele oamenilor răi, necredincioşi, ori care nu respectă tradiţiile. Prognoza vremii  cu foile… de ceapă ! Una dintre cele mai răspândite metode ancestrale de prognoză meteo se mai practică şi astăzi atât la ţară, cât şi la oraş. Ne referim la  citirea vremii  în foile… de ceapă (!), metodă ce  se spune că are o marjă de eroare destul de redusă.Am întâlnit în judeţul Covasna o mulţime de femei,  care pot interpreta starea vremii din anul următor analizând umiditatea foilor de ceapă  pregătite în ultimele zile ale lunii decembrie. Tinerele gospodine de azi să mândresc că au învăţat tehnica de la mame sau bunici, încercând să perpetueze această intertesantă tradiţie.Aşadar, se ia o ceapă roşie şise decojeşte, tăindu-se mai întâi în două şi desfăcându-se în 12 foiţe,  fiecare dintre ele  reprezentând o lună a anului viitor. Foile desprinse sunt apoi  acoperite cu sare, fiind lăsate câteva zile să o absoarbă  bine. În prima zi din Noul An gospodina se uită atent la ele şi, în funcţie de aspectul lor, face prognoze: dacă sarea de pe foile de ceapă aparţinând lunilor de iarnă este uscată, va fi un sezon hibernal geros, fără umezeală.În  schimb, pe foile corespunzătoare lunilor de primăvară şi toamnă în care sarea s-a topit aproape în totalitate,  va fi un timp cu ploi abundente, iar dacă lichidul rezultat din topirea sării s-a scurs, atunci cu siguranţă apar  chiar şi inundaţii. Ultimele trei Sărbători de Iarnă În prima săptămână din Noul An se sărbătoreşte pe 1 ianuarie – Sf. Vasile, apoi pe 6 – Boboteaza,  iar Sf. Ion încheie, pe 7 ianuarie, ciclul  bogat al Sărbătorilor de Iarnă.E bine că unele dintre obiceiurile tradiţionale  s-au păstrat în multe locuri,  cei mici descoperind treptat vraja lor, iar cei maturi reamintindu-şi-le cu nostalgie.Se mai  spune în popor că dacă în aceste zile pădurea s-a înnegurat, timpul se încălzeste; dacă vuieşte codrul, o să ningă. Atunci când fumul se înalţă din coş drept în sus, o să avem parte de timp geros; dacă se lasă,  urmează moina. În cazul în care nu este vânt şi fumul coboară aproape de sol, va veni  zăpada. Când lemnele trosnesc în sobă, iar flacara focului este roşie, vine ger mare.Fiind ultimul nostru articol pe anul în curs vă adresăm, dragi prieteni,  un călduros „La Mulţi Ani”!                                                                                          Horia C. Deliu  Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mailPartajează asta:PartajeazăFacebookPinterestEmailListareWhatsApp

copyright © 2020 mesagerul.ro