Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 10 aprilie, 2020în: File de istorie, SocialNiciun comentariu Listare EmailÎntre cele 10 publicații în limba română care au apărut în Sfântu Gheorghe, în perioada interbelică, se află și Buletinul ASTRA – Despărţământul Central al judeţului Treiscaune, redactor Dr. Ioan Vintilă (în anul 1929), și redactor-șef Eugen Sibianu, între anii 1938-1940. Din numerele 7, 8/1939 ale publicației menționate am selectat, pentru cititorii cotidianului „Mesagerul de Covasna”, articolul Catedrală Ortodoxă în Sfântu Gheorghe, de Protopop Aurel Nistor. Părintele protopop Aurel Nistor s-am născut în localitatea Arpătac (astăzi Araci), fiul preotului Dionisie și a preotesei Elena, la 24 aprilie/ 6 mai 1882, fiind primul dintre cei opt copii ai familiei, frate cu viitorul Episcop al Caransebeșului, Veniamin Nistor (1886-1963) și medicul Pompiliu Nistor (1883 -1961). În 1903 era hirotonit pe seama parohiei Araci, în locul tatălui său. Conștient de faptul că singurele instituții care încercau să se opună vitregiilor abătute asupra românilor ardeleni, în condițiile istorice cunoscute ale începutului secolului XX, sunt Biserica, Școala și Asociațiunea ASTRA, părintele pornește cu însuflețire tinerească spre întărirea acestora. În august 1916, pentru vina de a se fi identificat cu interesele și aspirațiile concetățenilor săi, preotul Aurel Nistor a fost arestat, legat în lanțuri, bătut, pălmuit și chinuit în temnița din Cluj, iar de acolo internat în mai multe lagăre din județul Șopron, în vestul Ungariei” Anul Marii Uniri îl înfățișează pe vrednicul de pomenire părinte Aurel Nistor alături de 106 semnatari, din satul pe care-l păstorea, în istorica Hotărârea noastră (un document care exprima dorința unirii cu Țara), participând ca delegat al comunității din Araci. Părintele Aurel Nistor a fost un om de aleasă cultură (președinte al despărțământului județean Trei Scaune al ASTREI între anii 1919-1922, 1933-1935; președintele filialei județene a Ligii pentru unitatea culturală a românilor, membru al comitetelor școlare), iubitor de tradiție populară (inițiator a unui muzeu de etnografie și de folclor), aprig apărător al intereselor bisericii și neamului (Consilier orășenesc și județean, Președintele Camerei de Agricultură-Brașov, Treiscaune și Ciuc, membru fondator al Băncii Populare de Credit și al Cooperativei Agricole), deputat în Parlamentul României, dar și om cu o adâncă simțire religios-națională (prin faptul că promovează și susține Școala românească ca instituție de limbă, cultură și trăire românească), promotor al implicării clerului în problema școlară (funcționează ca președinte al comitetului școlar județean, precum și al gimnaziului pentru băieți, iar mai apoi ca membru al comitetului școlar al gimnaziului pentru fete și al școlii inferioare de arte și meserii (Pr. Laurețiu-Gabriel Panciu).În perioada interbelică, a fost ctitor al credinței ortodoxe locale precum și al lăcașelor de închinare, biserica cu hramul „Sfântu Gheorghe” și a Catedralei din Sfântu Gheorghe, așa cum rezultă, printre multe altele, din articolul Catedrală Ortodoxă în Sf. Gheorghe, pe care îl redăm în continuare. Dr. Ioan LĂCĂTUȘU „Cu ajutorul lui Dumnezeu va avea și orașul nostru o catedrală! Trebuia s-o aibă de mult! E singurul oraș de reședință de județ, care încă nu are. Timp de 20 de ani, de la unire, am avut noroc, cu modesta bisericuță din deal, de la marginea oborului de vite, bisericuță zidită pe la 1831 de plugarii români – maghiarizați – din Sf. Gheorghe (în realitate, biserica de lemn a fost construită în 1790, iar zidul clopotniță, în anul 1802 – n.n.) și refăcută la 1862.Câtă duioșie te cuprinde citind procesul verbal, scris în limba maghiară și totuși semnat atât de românește: „Alexie Popovici parohul și Gheorghe Pop cantor”, proces verbal luat în ședința consiliului parohial la 1852, prin care se stabilește contribuția de câte o dublă de grâu din partea fiecărei familii băștinașe, pentru procurarea unui clopot. Urmează lista nominală a familiilor românești ortodoxe, proprietari de pământ, precum și a celor lipsiți de pământ, în total aproape 100 la număr. Pe lângă familiile existente și azi, Drăghici, Vancea, Baciu, Baicu, Lăpăduș, Puiu, Pușcaș, Duca, Varză, Crăciun, Oprea, Dima, găsim cu nume curat românești: Frumoasa, Românu, cari mai târziu s-au schimbat în Sep și Olah! S-au trudit bieții Români, cari se simțeau și declarau de atari, cu toate că nu știau românește, să-și zidească propria casă de rugăciune, înconjurată de un vast cimitir, învecinată cu școală confesională, casă parohială și casă cantorală. De aceste înfăptuiri s-a bucurat după unire toată suflarea românească, pe care soarta a așezat-o în orașul Sf. Gheorghe; diferite autorități și instituții de stat, județene sau comunale: Centrul de Instrucție al Infanteriei, Centrul de Inițiere al Străjii Țării, fosta școală normală de fete, cele două gimnazii, etc.Fiind vechea biserică neîncăpătoare, pentru a putea cuprinde măcar o mică parte a celor peste 2000 de români ortodocși din oraș, având accesul așa de greu pentru bătrâni și debili, pe timp de ploaie și îngheț, căci bise..