Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 05 februarie, 2020în: Educaţie/Cultură, SocialNiciun comentariu Listare Email     În calea sa către eternitate, omul, precum în basme, trebuie să treacă prin nenumărate încercări. Trebuie să urce și să coboare, să cadă și să se ridice, să iubească și să urască, să-i ajute pe cei apropiați ori să se lase ajutat, să învețe și să răspândească lumina științei, să nu-și uite misiunea încredințată de semenii săi, să combată răul și neadevărul, să-i sprijine pe copii, pe tineri, pe bolnavi și pe bătrâni, cu gândurile, vorbele și faptele sale să facă lumea mai bună, intrând astfel în grația lui Dumnezeu.„Speranța este cea care pune lumea în mișcare” (Paul Aster), dar așa cum spunea un cunoscut fost șef de stat, Vaclav Havel, „Speranța nu înseamnă că aștepți ca totul să îți meargă bine, ci faptul că faci ca totul să aibă un scop”. Un scop pentru care să te zbați și să lupți până când el se împlinește. Cu alte cuvinte, să nu dezarmezi în fața greutăților și obstacolelor făcând loc neputinței, căci așa cum se exprima un alt gânditor – Dale Carnegie –, reușesc doar cei care merg înainte când alții cedează: „Cele mai importante lucruri în lume au fost realizate de oameni care au continuat să încerce chiar și când se părea că nu mai este nici o speranță”.Vai celor care și-au pierdut speranța! Vai sinucigașilor, care n-au înțeles rostul vieții! Vai tuturor celor care își pun speranța în slujba faptelor rele, pregătindu-și astfel un viitor nefericit, căci speranța trebuie pusă mereu în slujba binelui general. Priviți în jurul vostru și veți vedea câți nefericiți există: de la ultimul găinar până la politicianul corupt, de la simplul cerșetor până la prinți și „copii de bani gata”, de la săracii și înfometații lumii și până la miliardari și regi, toți în felul lor sunt nefericiți și au nevoie de speranță pentru a ajunge „ziua de mâine”. Să nu mai vorbim despre cei bolnavi sau chinuiți, despre cei închiși, despre cei cu dizabilități, pentru care speranța este necesară ca aerul pentru a putea suporta calvarul fiecărei zile.Să nu-i uităm nici pe cei care s-au abătut de pe drumul drept al vieții și care, punându-și speranța în slujba răului, și care mai devreme sau mai târziu vor primi răsplata pentru faptele lor cele rele, pe care le-au făcut cu bună știință, căci așa cum, referindu-se la „izvorul răului”, o spune și Sfântul Grigorie al Nisei (în Marele cuvânt catehetic, cap. V): „Nici un rău nu-și are izvorul în voința dumnezeiască. Pentru că dacă răul ar izvorî de la Dumnezeu, n-ar mai trebui osândit. Dar răul se naște dinlăuntru … din abaterea sufletului de la bine…, și nu se poate înțelege un alt izvor al răului decât depărtarea de virtute… Prin urmare, pricina relelor nu este Dumnezeu, care a creat natura omenească independentă și liberă, ci nechibzuința care a ales răul în loc de bine”.Explozia tehnologică și schimbările rapide din lumea modernă, la care se adaugă tot mai multe pericole care amenință omenirea, influențează viața indivizilor și a popoarelor. În aceste condi..