Mesagerul.ro

Se împlinesc 235 de ani de la Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. Ce a provocat revolta țărănimii iobage din Transilvania

Se împlinesc 235 de ani de la Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. Ce a provocat revolta țărănimii iobage din Transilvania

Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 02 noiembrie, 2019în: ReportajNiciun comentariu Listare EmailSe împlinesc 235 de ani de la revolta țărănimii iobage din Transilvania împotriva constrângerilor feudale la care era supusă, numită și „Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan”.„Certa puncta” (ordonanţă imperială), emisă la 11 noiembrie 1769, fixa robota ţăranului iobag la patru zile pe săptămână cu braţele şi la trei zile cu vitele, pentru ca jelerilor (categorie ţărănească săracă), să li scadă obligaţia la două zile pe săptămână. Abuzurile nobilimii au continuat, însă, prin răstălmăcirea reglementării amintite, îngreunând starea iobagului, sărăcind puterea economică a gospodăriei lui, la care se adăugau condiţiile oneroase pe care stăpânii domeniali le impuneau la prestarea robotei, a obligaţiei în muncă a supusului, notează volumul „Istoria Românilor. Românii între Europa clasică şi Europa Luminilor (1711-1821)”.O situaţie specială există în Munţii Apuseni. Regiunea, datorită bogăţiilor subsolului, fusese organizată în domeniu fiscal, depinzând direct de Curtea imperială. Prin sistemul arendării mijloacelor de venituri din Munţi s-a ajuns la restrângerea ultimelor libertăţi ale locuitorilor moţi, prin care ei îşi procurau de fapt subzistenţa. Aici, peste domeniul minier, peste aparatul fiscal, se suprapunea autoritatea comitatensă (de Alba) şi se săvârşeau, mai ales, abuzurile scăpate oricărui control ale slujbaşilor domeniali şi comitatensi. Împotriva acestora au fost întreprinse călătoriile la Viena ale deputăţiilor moţeşti, avându-l ca şi conducător pe Horea, după numele adevărat Vasile Ursu Nicola, locuitor din Arada, care aparţinea de satul Albac, aflat în componenţa comunei Râu (Arieşu) Mare.Prima călătorie a sa a avut loc în 1779, când o delegaţie a ţăranilor de pe domeniul Zlatna a prezentat Curţii imperiale o plângere împotriva abuzurilor administraţiei, notează „Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003). A fost însoţit de Cloşca, pe numele său adevărat, Ion Oargă, originar din Cărpinişul Câmpenilor, de Dumitru Todea Buta şi de Gavrilă Onu din Comuna Râu Mare. Plângerile ţărăneşti vizau robota excesivă solicitată iobagilor din Munţi, interzicerea defrişării pădurilor, sporirea excesivă a taxelor fiscale şi a contribuţiilor militare, arendarea dreptului de cârciumărit unor străini care se pretau la nemiloasă spoliere, abuzurile funcţionarilor domeniali şi comitatensi.În lunile octombrie-noiembrie 1780, o nouă deputăţie ţărănească în frunte cu Horea se afla iarăşi la Viena, plângerile lor dezvăluind aceleaşi stări de lucruri, abuzurile funcţionarilor crescând între timp. Revenit în Munţi împreună cu însoţitorii săi, Horea a trimis oameni la Sibiu, la Guberniu, în ianuarie 1871, în scopul solicitării aşteptatelor hotărâri şi rezoluţii imperiale la petiţiile anterioare, dar de aici au fost îndreptaţi către Tabla comitatului; aceasta, la rândul ei, i-a îndrumat la Notariatul comitatului şi aşa mai departe. Tergiversarea răspunsului i-a determinat pe reprezentanţii ţăranilor iobagi de pe Arieşul Mare să ia din nou drumul Vienei. Cea de-a treia călătorie a lui Horea la Viena are loc în martie-aprilie 1782, fiind însoţit de acelaşi Cloşca şi de alţi trei ţărani. Petiţia ţărănească înaintată acum autorităţilor imperiale se referea la abuzurile domeniului şi comitatului, care, peste taxa şi darea obişnuite încasau şi multe contribuţii fără a se da nicio chitanţă probatorie.Un rol important în pregătirea şi declanşarea răscoalei l-a avut aşa-numitul „tumult” de la Câmpeni petrecut în ziua târgului de ţară din 24 mai 1782. Evenimentul a reprezentat o adevărată răscoală a celor prezenţi, constituindu-se într-o verigă semnificativă a lanţului de frământări sociale care au prevestit şi pregătit însăşi răscoala din 1784. Cauza directă a revoltei a constat în regimul crâşmăritului în Munţi, restrâns treptat şi apoi, interzis, a fi practicat de către moţi în beneficiu propriu; dreptul de vânzare a fost preluat de arendaşi veniţi din afara zonei, el devenind un monopol seniorial, aici domenial. Când slujbaşii arendaşilor, armeni, au intervenit pentru a arunca afară din târg pe săteni cu băuturile aduse spre vânzare, aceştia din urmă s-au răzvrătit, atacând la rândul lor pivniţele cu băuturile respectivilor arendaşi. Cinci ţărani au fost condamnaţi la moarte, iar locuitorii celor patru sate au fost obligaţi să plătească o despăgubire de 25 de ori mai mare decât costul băuturii vărsate.O ultimă călătorie la Viena, a unei delegaţii ţărăneşti în frunte cu Horea, a avut loc începând de la sfârşitul anului 1783 şi a durat până în aprilie/mai 1784. Petiţia sintetiza cuprinzător revendicările locuitorilor din Munţi şi a fost înmânată personal împăratului chiar de Horea, cu ocazia audienţei speciale care i-a fost acordată la 1 aprilie 1784. Petiţia cuprindea cinci puncte şi prezenta abuzurile administraţiei şi cerea revizuirea sentinţelor în procesul ţăranilor implicaţi în incidentul de la Câmpeni. Comutarea pedepselor cu moartea în închisoare şi bătaie a fost singurul rezultat al acestei călătorii. În ciuda eforturilor sale, autorităţile locale au refuzat să dea satisfacţie revendicărilor ţărăneşti.Începând cu vara lui 1784, situaţia din Principat a devenit încordată, elementul principal fiind conscripţia militară, în legătură cu care împăratul Iosif al II-lea emisese încă de la 31 ianuarie, un ordin imperial care prevedea înscrierea prealabilă, pe bază de voluntariat, ca soldaţi grăniceri, a cât mai multor locuitori din vecinătatea frontierelor Principatului. Se preconiza ca cei care se vor înrola ca grăniceri să treacă sub jurisdicţia autorităţilor militare austriece, posedând de acum sesiile iobăgeşti avute mai înainte, fără a ma..

copyright © 2024 mesagerul.ro