BREAKING NEWS

Mesagerul.ro

Sf. Dumitru, zis și Sâmedru

Sf. Dumitru, zis și Sâmedru

 Pe data de 26 octombrie creştinii  îl cinstesc pe  Sf. Marele Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir, numit în popor Sf. Dumitru sau Sâmedru. Nu mai puţin 
Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 25 octombrie, 2019în: TradiţiiNiciun comentariu Listare Email Pe data de 26 octombrie creştinii  îl cinstesc pe  Sf. Marele Mucenic Dimitrie – Izvorâtorul de Mir, numit în popor Sf. Dumitru sau Sâmedru. Nu mai puţin  de 340.000 de concetăţeni îşi serbează cu acest prilej Ziua onomastică.  Tot acum se împlinesc 155 de ani de la zidirea Bisericii cu hramul „Sf.Dimitrie” din satul Mărcuș, județul Covasna. Personaj însemnat Ilustrul personaj cu acest nume a trăit în sec. XIII, fiind botezat  în taină de părinţii săi, datorită  prigoanei la care erau supuşi creştinii pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu.  Tatăl său, conducătorul  Cetăţii Tesalonicului, l-a educat de mic să respecte valorile creştinismului, fiind iniţiat pe ascuns în tainele sfintei credinţe, întru dragostea faţă de semeni şi compasiune pentru sărmani. După moartea părintelui său, tânărul Dimitrie a ajuns la rându-i un om de vază,  un  erudit. Ca atare, împăratul  Maximian l-a numit voievod în locul tatălui  său, Dimitrie ajungând să fie iubit şi respectat de  norod. Numai că propovăduind fără să se ferească dreapta credinţă întru Iisus, a stârnit mânia puternicilor vremii. Atunci când a trebuit să aducă jertfă zeilor – după cum făceau păgânii vremii – el a refuzat! Ba mai mult, şi-a mărturisit credinţa în Mântuitor. Ca atare a fost întemniţat şi ameninţat cu moartea. Însă tot nu a renunţat. Fiindcă nu s-a lepădat de  convingerile creştine, sfârşitul a venit repede, fiind ucis alături de alţi creştini.Peste mulţi ani, când i s-au dezgropat rămăşiţele, acestea izvorau un mir binemirositor, ceea ce i-a surprins pe mulţi. Aşa au început să apară minuni şi vindecări miraculoase ale multor suferinzi. De atunci s-a dus vestea că Sf. Mucenic Dimitrie a fost  şi  Izvorâtor de Mir. Ocrotitor al familiei și casei Cum arătam mai înainte, în ţara noastră există un echivalent popular al legendarului Sf. Dimitrie, ce poartă  numele de Sâmedru. El  este socotit ocrotitorul familiei și casei, fiind în chip simbolic  patronul iernii pastorale  şi paznicul care-i apară pe oameni de  atacul fiarelor sălbatice.În viziunea sătenilor ce trăiesc la munte, anotimpul rece începe din 26 octombrie  şi ţine până în 23 aprilie, când se cinsteşte  un alt Mare Mucenic – Gheorghe. Perioada de vârf a sezonului alb este pe  16 ianuarie, atunci fiind Sânpetru de Iarnă, despre care se ştiu mai puţine lucruri, nefiind atât de popular în conştiinţa românilor. Numele popular de Sâmedru, ca şi data de celebrare sunt legate de Sfântul Mucenic Dimitrie,  potrivit rânduielilor calendarului creştin ortodox. Sâmbătă vor fi multe petreceri Având în vedere marele număr de concetăţeni care sâmbătă îşi vor serba Ziua onomastică, ne  face plăcere să le adresăm bărbaţilor  care se numesc  Dumitru, Mitică, Dumitrache, Dimitrie, Mitru,  ca şi reprezentantelor sexului frumos ce poartă prenumele Dumitra, Demetra, Dumitriţa, Dumitrana, cele mai calde urări de fericire, sănătate şi bucurii, alături de cei dragi.                                       „Focurile vii ale lui Sâmedru” Un obicei arhaic legat de Sărbătoarea Sfântului Dumitru este cel numit „Focurile vii ale lui Sâmedru”, existând  multe  variante locale. În esenţă ne referim la un ritual ce se desfăşura fie pe un deal, într-o poiană de la marginea aşezării, fie  la o răscruce de drumuri importante, unde  se adunau  sătenii  în jurul unui rug imens.Tinerii  aduceau lemne uscate, baloţi de paie şi făceau un foc mare.  După ce flăcările se domoleau, cei mai sprinteni   săreau peste jăratic, iar la plecare  luau  acasă  unul sau mai mulţi tăciuni. Se credea că  aruncaţi în livadă  cărbunii vor avea puteri miraculoase,  făcând ca pomii fructiferi să  rodească şi în primăvara următoare. Pentru strădania lor   tinerii erau omeniţi la final cu  colaci, prăjituri, fructe şi vin, atmosfera fiind veselă,  ca la orice eveniment deosebit. „Moşii de toamnă” Sărbătoarea la care ne referim  oferă prilejul creştinilor,  ca şi cu alte ocazii similare,  să-şi evoce rudele şi prietenii dispăruţi, să meargă la biserică, să asiste la Slujbă şi apoi să ofere celor nevoiaşi bucate tradiţionale, colivă, fructe. Nu peste mult timp – anul acesta pică  pe 2 noiembrie, în prima sâmbătă a lui „Brumar” – Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă o altă pomenire a morţilor,   una de anvergură, cunoscută  sub denumirea de „Moşii de toamnă”.Biserica îi numește pe cei trecuți în viața de dincolo „adormiți”, termen care are înțelesul de stare din care te poți trezi.  Nu  se vorbește de intrarea într-o stare de neființă, ci de o trecere dintr-un mod de existență în altul. Potrivit Sfintei Scripturi, după moarte urmează Judecata Particulară, în urma căreia omul ajunge să se împărtășească fie de fericire, fie de suferință, stari date de modul viețuirii pe Pământ. Aceste ipostaze nu sunt definitive, ele durează până la Judecata Universală, când va avea loc Învierea întregului Neam omenesc și când vor avea loc hotărârile finale legate de starea de fericire sau suferință. Numeroase  zile de „Moși” În spațiul românesc există 20 de zile dedicate „Moșilor”. Cuvântul „Moși” vine de fapt de la „strămoși” și se referă la persoanele trecute la cele veșnice. Cu acest apelativ sunt numiți nu doar morții, ci și principalele Sărbători ce le sunt consacrate, precum și pomenile făcute pentru ei. Putem aminti cele mai însemnate evenimente legate de anotimpurile tradiționale: „Moșii de primăvară” (de Mucenici), „Moșii de vară” (în sâmbăta dinaintea Rusaliilor), „Moșii de toamnă” (în prima sâmbătă din luna noiembrie) și „Moșii de iarnă” (în sâmbăta dinaintea Duminicii Lăsatului secului de carne).Am observat că în anumite sate nici acest obicei străvechi parcă nu mai are  amploarea şi fastul de altădată, când întreaga comunitate se implica. De vină sunt, fără doar şi poate, condiţiile economice tot mai precare, schimbarea mentalităţii populaţiei, viaţa agitată. Asta nu înseamnă că toţi românii  au renunţat la datini, mai cu seamă cei de la ţară, oamenii în etate le respectă riguros, la nivelul familiei, după posibilităţile existente făcându-se parastase, pomeni, slujbe, aducându-se  ofrande celor trecuţi în lumea drepţilor.  Odinioară se efectuau în lumea satului şi anumite practici de „îmbunare” a sufletelor celor morţi, care de Sâmedru se zice că  ar părasi pentru scurtă vreme mormintele. „Ziua Sorocului” Data de 26 octombrie reprezintă un reper în Calendarul popular, pe lângă actele de caritate, având loc  în anumite zone mai izolate mici ritualuri  destinate  apărării împotriva duhurilor rele, de purificare a casei şi acareturilor, pentru fertilitate.Tot acum este şi „Ziua Sorocului”, în sensul că oamenii lichidează orice datorie ar avea, orice litigiu, împrumut. Ca atare, se plătesc angajaţii ce au prestat  munci  sezoniere, se definitivează  întelegerile dintre proprietarii de oi şi ciobani.După ce se ajunge la zero cu socotelile, se pot  stabilii noi învoieli pentru perioada următoare.Existau pe vremuri o sumedenie de datini, obiceiuri şi superstiţii legate de aceste date importante ale Calendarului rural. Din nefericire, multe  s-au estompat în zilele noastre, de aceea încercăm, cât mai e posibil, să aducem în faţa cititorilor tineri unele dintre tradiţiile neamului, ce ne-au fost povestite de-a lungul anilor de către  bătrânii satelor covăsnene.000La final de articol le urăm încă o dată sărbătoriților „La Mulți Ani”! și petrecere frumoasă.Horia C. Deliu Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail

copyright © 2020 mesagerul.ro