Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 06 ianuarie, 2020în: TradiţiiNiciun comentariu Listare EmailFiind prima noastră întâlnire în 2020, vă urăm un călduros „La Mulți Ani!”, dragi cititori. Începem rubrica „Tradiții” cu un articol dedicat  marii Sărbători religioase numite  Boboteaza,  cinstită atât de ortodocși, greco-catolici şi de către romano-catolici  la  aceeaşi dată fixă. Anume  pe 6 ianuarie, existând anumite particularităţi în funcţie de rit. Botezul lui Iisus Hristos în apele Iordanului mai este cunoscut și sub denumirea de „Teofanie”, cuvânt ce provine din limba greacă având sensul de „Arătare”. Momentul la care ne referim  a constituit unul dintre evenimentele importante ale Creștinismului și  a marcat începutul activității misionare a Mântuitorului – aceea de slujire a semenilor.Pe lângă semnificaţia legată de  Botezul Domnului la care ne vom referi, precizăm că tot în data de 6 ianuarie au loc felurite datini şi obiceiuri populare, păstrate  din generaţie în generaţie. De regulă, în această perioadă se înregistrează și temperaturi foarte scăzute, mai ales în zona Buzaielor din județul Covasna (cunoscută  ca „Pol al frigului” dim România), existând și o expresie populară numită „Gerul Bobotezei”. Sfiniţirea apei Sărbătoarea de astăzi le reaminteşte  creştinilor evenimentul încărcat de profunde semnificaţii biblice  legat de Botezul Domnului în apa Iordanului la vârsta de 30 de ani, înainte de a intra  în viaţa publică. Potrivit rânduielilor bisericeşti, în cursul dimineţii  se săvârşeşte Slujba de Sfinţire a apelor, numită şi Aghiasma Mare. Ea are semnificaţia simbolică a unui act de regenerare cosmică, pământul primind germenii noii creaţii, transfigurată prin purificarea apei.În  toate aşezările urbane şi rurale din țara noastră ritualul se respectă din vechime, fiind un moment aşteptat cu bucurie de întreaga obşte.Alegerea locului  de desfăşurare  a ceremoniei este foarte important. Conform canoanelor  trebuie găsit un spaţiu generos  în aer liber, unde să existe în apropiere o apă curgătoare sau cel puţin o fântână. De la caz la caz se poate organiza  slujba atât în curtea lăcaşului de cult, dacă există amenajată acolo o fântână sau în gospodăria unui localnic lângă o sursă de apă potabilă.Apa se pune în vase încăpătoare, fiind apoi sfinţită, obţinându-se așa-numita Aghiasmă  Mare. Ea  se împarte creştinilor fie în mici PET-uri oferite de biserică, fie în  recipiente  aduse de credincioși, care apoi  o duc acasă, fiind păstrată pentru a fi băută în împrejurări speciale ce ţin de ritual, dar având şi efecte de protecţie privind sănătatea familiei.„Gerul Bobotezei” Am pomenit mai înainte  de „Gerul Bobotezei”, numai că fenomenul  Încălzirii globale a produs modificări și la acest capitol. Celebrul frig de odinioară de „crăpau pietrele” a cam dispărut.  În folclor se spune că dacă cerul este senin în aceste zile și nopți, curg streșinile  iar  omătul e  doar ici și colo, va fi un an nu prea bun pentru agricultură. În schimb, dacă apare  zăpadă  din belșug (oare când?), urmează o vară bogată, cu ploi la timp şi recolte îndestulătoare.Există și o explicație  științifică a acestei anomalii și ea își are sorgintea în anul 1924, când a fost introdus Calendarul Gregorian de către Biserica Ortodoxă Română. Atunci   s-au șters 13 zile, astfel că Boboteaza  care se sărbătorea  an de an pe data de 19 „Gerar”, s-a mutat mai devreme cu aproape două săptămâni, adică  în 6 ianuarie. Când de regulă este mult mai frig.Multă vreme sătenii au fost tentați să se ghideze după vechiul Calendar Iulian, dar treptat cel Gregorian s-a impus, și așa a rămas până în zilele noastre. Obiceiuri de tot felul În localităţile aflate lângă cursuri mari de apă, precum în aşezările din Deltă sau de  la ţărmul mării, are loc de Bobotează o întrecere între  anumiți flăcăi, un obicei  ce dovedeşte  curajul şi rezistenţa lor la temperaturi joase. După oficierea Slujbei, preotul   însoţit de numeroşi enoriaşi  merge pe mal şi  aruncă cât mai departe  în valuri o cruce din lemn de dimensiuni ceva mai mari.  Dintre cei prezenţi câţiva temerari  sar în apă şi înoată rapid ca să prindă crucea şi să o aducă la mal, în aplauzele şi uralele asistenţei. Învingătorul  este felicitat şi se va bucura de  respectul comunităţii locale. În plus, va căpăta  convingerea că  tot anul  o să fie ferit de  boli.Şi la Sf.Gheorghe s-a practicat, pentru scurtă vreme, o asemenea procesiune la marginea oraşului, undeva pe malul Oltului, dar fiind periculoasă, neexistând un loc special amenajat, nu i s-a mai dat curs ca în alte părţi ale ţării.Cu două-trei zile înainte, preoţii  vizitează casele credincioşilor din parohia lor „Mergând cu Botezul”, spre a binecuvânta locuinţele credincioşilor prin stropire cu apă sfinţită.Am întâlnit pe alocuri şi denumirea de Sărbătoare a luminilor, pentru că prin contactul cu Aghiasma oamenii au credinţa că devin mai buni, că vor fi ocoliţi de necazuri şi boli. În fond, Botezul Domnului  reprezintă  rânduiala iniţierii întru creştinism şi a primirii în Biserică.     După Slujba de Sfinţire a apei, credincioşii îşi iau acasă  în sticle şi bidonaşe preţioasa Aghiasmă. Pe drumul de întoarcere îşi dau unii altora bineţe, adresându-şi urări de  sănătatea lor şi  familiilor, pentru belsug şi prosperitatea gospodăriei. Astăzi, la Sf. Gheorghe, la Catedrala Ortodoxă se vor oferi credincioșilor, după Slujbă, în jur de 2.000 ..