Scris de: Mesagerul de Covasnala data de: 08 mai, 2020în: Educaţie/Cultură, Social, Stiri localeNiciun comentariu Listare EmailConsiliul Director al Centrului European de Studii Covasna-Harghita (CESCH), în parteneriat cu Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Centrul Cultural Toplița, Asociația „Ștefadina” din București ș.a., pentru a asigura continuitate în organizarea manifestărilor cultural-științifice, devenite tradiționale, și pentru a facilita introducerea în circuitul public a unor noi lucrări referitoare la istoria, cultura și spiritualitatea românească din sud-estul Transilvaniei, în cadrul proiectului Promovarea identității culturale românești din sud-estul Transilvaniei prin lucrări reprezentative, proiect realizat sprijinul Secretariatului General al Guvernului României, urmează ca în acest an, să editeze volumul Recunoașterea internațională a Marii Uniri. Trianon 100. Împlinirea a 100 de ani de la semnarea Tratatului de pace de la Trianon (4 iunie 1920) a prilejuit declanşarea unei campanii mediatice, derulată în presa de limbă maghiară din Ungaria și din țara noastră. Evenimentul de acum 100 de ani a fost „exploatat” de publicaţiile de expresie maghiară, în scopul promovării punctului de vedere al istoriografiei maghiare, față de acest important eveniment istoric. Este cunoscut faptul că, istoriografia maghiară prezintă dintr-o perspectivă diametral opusă istoriografiei româneşti evenimente si momente istorice importante din istoria comună precum Unirea de la 1 Decembrie 1918 și Tratatul de pace de la Trianon.În anul 2005, dezbaterile pe această temă au fost stimulate de vizionarea filmului „Trianon”, a regizorului Koltay Gabor şi istoricului Raffay Erno. Au urmat apoi ştiri şi comentarii cu privire la consecinţele actuale asupra maghiarimii din Ungaria şi din afara graniţelor acesteia, ale evenimentului de acum 100 de ani şi propuneri pentru „remedierea acestei nedreptăţi istorice”. Tema în discuţie a fost abordată într-o multitudine de genuri jurnalistice, de la ştiri, reportaje şi interviuri, la redarea integrală a unor documente programatice. Opiniile exprimate aparţin, în cea mai mare parte jurnaliştilor (de regulă cei mai apreciaţi lideri de opinie, din generaţia vârstnică dar şi din cea tânără), unor lideri politici şi civici din Ungaria şi din Transilvania (atât din aripa „moderată”, cât şi din cea „radicală”), dar şi unor istorici sau intelectuali „specializaţi” în problematica Trianonului, din perspectivă maghiară.Indiferent de genul jurnalistic, sau de caracteristicile specifice ale „emiţătorilor”, problematica Trianonului este tratată exclusiv din perspectiva nostalgicilor după refacerea „Ungariei Mari”. În toate materiale de presă analizate, sunt reluate şi repetate cu obstinaţie cunoscutele şi inconsistentele „teze” ale propagandei hungariste, conform cărora Ungaria ar fi fost „ciuntită” şi „nedreptăţită” la Conferinţa de Pace de la Paris, din 1919-1920 şi că marile puteri s-au „răzbunat” pe Ungaria, favorizându-i pe români, sârbi, cehi şi slovaci, exprimându-se regretul pentru „destrămarea teritoriului istoric maghiar”. Peste tot, este folosită expresia „Dictatul de la Trianon”, deşi Tratatul de Pace de la Trianon n-a reprezentat nicidecum un „dictat”, n-a fost rodul unor decizii lipsite de „motivaţie concretă”, un act de răzbunare ori un „cadou” oferit României, Cehoslovaciei și Iugoslaviei.Din prezentarea conţinutului articolelor apărute în mass-media de limbă maghiară, în mod deosebit, din judeţele Covasna şi Harghita și din unele lucrări de istorie locală referitoare la Istoria României, reiese faptul că atât acum 100 de ani, cât și în perioada actuală, se vehiculează câteva linii de conduită permanente: contestarea unor teme de bază ale istoriografiei româneşti, cum sunt cele privind continuitatea, caracterul unitar şi valorile identitare ale statului roman; abordarea, dintr-o perspectivă diametral opusă istoriografiei româneşti, a unor evenimente şi momente istorice importante din istoria comună, cum ar fi: Unirea de la 1 Decembrie 1918; „nedreptatea Trianonului”, „cuceririle etnice” româneşti a Transilvaniei, prin fluxuri migratorii extracarpatice; „cucerirea Pământului Secu..