Jurnal din anii ciumei Covid 19 A fost Transilvania un „principat maghiar” sau întotdeauna o ţară românească? (VIII)

Desigur că acea conştiinţă a vechimii şi extensiei limbii române în Transilvania, soliditatea de granit a ancorării ei în acest spaţiu, firescul şi armonia vorbirii ei, sufletul enorm care era pus în această vorbire, în cântecele populare româneşti, i-au făcut pe maghiari şi secui să se conformeze oarecum regulilor ei, să o însuşească relativ uşor şi să-i împrumute unele cuvinte pe care ei nu le aveau (afine, boier, catrinţă, jintiţă, strungă, etc.), sau altele cărora le găseau o personalitate, o expresivitate, o prestanţă şi o individualitate mai evidentă ca în limba lor.  Urmează alte cuvinte româneşti asimilate în limba maghiară, cu menţiunea localităţii/zonei şi anul atestării documentare.– fecior, cuvânt românesc de origine latină (fetiolus), figurează împrumutat în maghiară sub formele ficsór/ficsúr de maghiari/secui din:– mocan, cuvânt românesc de origine necunoscută, împrumutat de maghiari/secui din:(Urmează alte cuvinte preluate de maghiari din limba română, atestate inclusiv pe teritoriul actual al Ungariei).Foto: Familie de români din Mărginimea Sibiului. Dr. Vasile Lechințan