Jurnal din anii ciumei Covid 19 A fost Transilvania un „principat maghiar” sau întotdeauna o ţară românească? (XVI)

Trebuie precizat faptul că sintagma de „ţară românească” dată aici Transilvaniei se referă la aspectul etnico-lingvistic general al ţării: majoritatea locuitorilor au fost întotdeauna românii, majoritatea absolută a toponimelor sunt româneşti, limba română s-a impus ca veritabilă limbă oficială, nerecunoscută, în popor, aşa cum a afirmat pe bună dreptate marele învăţat sas Stephan Ludwig Roth, la 1849. Aceasta nu înseamnă că Transilvania nu era şi nu este şi patria comunităţilor etnice minoritare conlocuitoare. Ungaria avea pe teritoriul ei minorităţi etnice multe în Evul Mediu: jasigi, cumani, paloţi, saşi/germani (Budapesta avea la 1715 55,6 % germani, 22,8 % alte etnii şi abia 19,4 % maghiari) etc., dar era ţară ungurească. De aceea nicidecum nu i se poate spune Transilvaniei că a fost „principat unguresc”, doar pentru că limba maghiară s-a folosit ca limbă oficială, în mediile politice maghiare şi în cele culturale – atâtea câte au fost – ale maghiarilor, secuilor şi saşilor minoritari în Transilvania.  O critică necruţătoare a făcut nobilimii maghiare omul de cultură maghiar Apáczai Csere János în prima jumătate a secolului al XVII-lea, pentru că nu s-a ocupat de limba, cultura şi învăţământul în limba maghiară, de cele în limba română nici nu era vorba. Aşadar, statutul de ţară românească al Transilvaniei este deplin justificat, repet: prin răspândirea limbii române inclusiv în mediul comunităţilor etnice minoritare, prin majoritatea absolută a toponimelor, prin numărul românilor, întotdeauna fiind locuitori majoritari în ţară, şi să nu uităm un aspect decisiv: prin toleranţa extraordinară dintotdeauna a românilor faţă de celelalte etnii conlocuitoare. Urmează alte cuvinte româneşti asimilate în limba maghiară, cu menţiunea localităţii/zonei şi anul atestării documentare.– fasole (Phaseolus vulgaris), cuvânt românesc de origine neogreacă, zice DEX (?!), împrumutat sub formele fuszuj/fuszújka de maghiari/secui din:– dovleac, cuvânt românesc de origine turcă, zice DEX, împrumutat sub formele döblec/ döblöc, etc. de maghiari/secui din:– fuştel, vergea trecută prin urzeala războiului de ţesut/ vergelele loitrei carului/ vergelele unei scări, cuvânt românesc de origine latină (fusticellus), împrumutat sub forma fustély de maghiari/secui din:– găleată, cuvânt românesc de origine latină (galleta), împrumutat sub forma galáta de maghiari/secui din:– mut, cuvânt românesc de origine latină (mutus), împrumutat sub formele mutuj de maghiari/secui din:– haide, cuvânt românesc de origine bulgară (haide), similare sunt şi cuvintele haydi (turcă) şi Aide (neogreacă), împrumutat sub formele hájde/hájdá, etc. de maghiari/secui din:(Urmează alte cuvinte preluate de maghiari din limba română, atestate inclusiv pe teritoriul actual al Ungariei).Foto: Expoziţie de copii români în Transilvania, 1907. Dr. Vasile Lechințan