Poeta Mihaela Aionesei cochetează în mod fericit cu …gazetăria

Devenită un nume emblematic al ultimilor ani în peisajul cultural, dar și civic din județul Covasna, cu notorietate crescândă la nivel național, dar și în Basarabia, poeta Mihaela Aionesei, din Tg. Secuiesc, ne surprinde plăcut cu fiecare acțiune a sa. Multe pe tărâm artistic, la fel de numeroase în plan cetățenesc, dar și ”social-media”. Ne vom referi mai întâi pe scurt la prolifica sa creație literară, remarcând atât calitatea versurilor, cât și truda… sisifică a scriitoarei (un mit care nu-i dă pace), subliniind performanța de a scoate nu mai puțin de…13 volume în nouă ani, marea majoritate fiind cărți de poezie: „Cerșetori de stele”, „Anotimp (i)legal – lumina”, „Insomniile bufniței”, „Surâsul dintr-o lacrimă” „Cămașa de sare”, „Anotimp sihastru”, „Zodia palmelor tale”, O antologie de autor, „Sisifa”, ”Albatrosul cu aripi de sare”, dar și un insolit Jurnal de călătorie intitulat ”Covăsneni pe urmele făuritorilor Unirii” scris în colaborare cu prof. drd. Florentina Teacă, iar acum iată și primul volum de publicistică intitulat ”La pas prin Patria Mamă”, la care ne vom referi în cele ce urmează.Doamne, stau și mă întreb, cum de a are atâta har, inspirație, acribie, nesomn? Doar Ocrotirea Divină reprezintă explicația devenirii ei. Credința în Dumnezeu și o tenacitate rar întânită au ajutat-o. A izbândit în final pe toate fronturile, numai ea știe cum, având în pragul Jubileului o carieră literară solidă, un nume respectat în societate, un soț minunat și o fiică superbă.Pe Mihaela Aionesei o cunosc din 2013, de când a făcut primii pași alături de noi în gazetărie la „Mesagerul”, surprinzându-ne de la primele sale încercări jurnalistice printr-un aer proaspăt și candid al relatărilor, prin limbajul înmiresmat de metafore și sensuri noi al cuvintelor. Apanaj al poeților. De atunci a evoluat consistent, numeroasele sale reportaje și articole adunate în volumul ”La pas prin Patria Mamă” stând mărturie.Frumoasa și miniona brunetă reprezintă un timbru la fel de clar, de convingător și în plan social. Trăind de peste trei decenii în Arcul Intracarpatic, la Târgu Secuiesc, cunoaște foarte bine problemele comunității, ale semenilor care nu și-au uitat identitatea și graiul străbun, implicându-se activ în susținerea demnității și patrotismului nației în cuget și simțire.Poeta Mihaela Aionesei a devenit la ora actuală cea mai cunoscută militantă pentru respectarea drepturilor și libertăților cetățenești ale românilor din acest ținut atât de special, implicându-se în activități social-culturale pe plan local, județean, regional, dar și în  spațiile unde trăiesc frații de limbă și gând din Basarabia și Ucraina. A participat la tot felul de aniversări și comemorări importante pentru Istoria românilor, fiind prezentă la marșuri memorabile, mitinguri, adunări populare de răsunet din București, Alba Iulia, Valea Uzului, la demonstrații pașnice din județele Covasna și Harghita, aflându-se mereu în primul rând îmbrăcată în costum popular și drapată cu flamura tricoloră.I-am remarcat și apreciat prezența pilduitoare la vibrante întâlniri și acțiuni patriotice, cultural-artistice dedicate sărbătoririi Zilei Naționale, a Imului, a Limbii Române, cinstirii lui Mihai Eminescu, a unor mari personalități din domeniul artei, religiei, istoriei, științei și așa mai departe. La multe asemenea acțiuni civice nu doar a luat parte, dar le-a imortalizat în pagină de ziar.Drept urmare, neobosita Mihaela Aionesei a reușit o performanță unică pe tărâmul creației artistice în localitatea și județul unde trăiește, fiind singura scriitoare de naționalitate română membră a două entități culturale naționale de prestigiu: Uniunea Scriitorilor și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.Numele ei va rămân, așadar, încris în analele acestor locuri, reprezentând o performanță de toată cinstea.În calitate de redactor-colaborator face parte din colectivul unor revistei culturale de prestigiu, precum ”Vatra Veche” ce apare la Tg. Mureș, ”Ritmuri brașovene”, ”Rotonda valahă” de la Rm. Vălcea și cotidianul ”Mesagerul de Covasna”.Talentata literată Mihaela Aionesei a obținut zeci de premii literare, trofee, diplome de onoare și mențiuni în țară și peste hotare, a publicat într-o sumedenie de reviste (cred că nici nu le mai știe numărul!), beneficiind de cronici elogioase și interviuri sclipitoare, numele său figurând într-o sumedenie de antologii, almanahuri literare, precum și în prestigiosul Dicționar al scriitorilor contemporani. „La pas prin Patria Mamă”                 Ultima sa ispravă editorială o reprezintă în mod paradoxal după 12 cărți tipărite un alt …debut!? Ne referim la primul său volum de publicistică intitulat „La pas prin Patria Mamă”, apărut recent la Editura  „Eurocarpatica” din Sf. Gheorghe.Iată cât de inspirat descrie în prefață cunoscutul și dinamicul cărturar dr. Ioan Lăcătușu, portretul scriitoarei: ”Intelectual implicat profund în viața Cetății, Mihaela Aionesei este o «jerfitoare înzidită» în iubire de neam, de limbă românească, de credință și de tradiții, un reporter special pe frontul apărării graiului strămoșesc și al valorilor spirituale românești. Dar spre deosebire de publiciștii profesioniști, care sunt  «spectatori» la evenimentele relatate, Mihaela Aionesei este un participant activ la majoritatea acestora, articolele sale constituind, fiecare în parte și toate împreună, o cronică a principalelor manifestări și evenimente românești din Târgu Secuiesc și din multe așezări din județele Covasna și Harghita, dar și din alte localități din Patria Mamă”Materialele adunate între coperțile acestui volum masiv, bogat ilustrat, sunt dintre cele mai diverse, aproape pe toate subsemnatul parcurgându-le cu interes încă de la publicarea în ziar. Și acum când le-am recitit, am trăit emoția acelor evenimente redate cu atâta sinceritate și bună-credință de autoare. Față de unii ziariști care încearcă să se justifice factice pentru calitatea slabă a unor demersuri jurnalistice așa-numite ”de serviciu”, afirmând ba că abia au venit de pe teren, ba că secretarul de redacție i-a ”somat” să predea mai repede articolul, a conferințelor de presă exasperant de lungi și banale, a normei zilnice etc., de aici și ”scuza” invocată pentru superficialitatea unor texte, frazele șablon, clișeele lingvistice, colaboratorii ce provin din lumea literară au cu totul alt discurs.Așa stau lucrurile și cu prietena noastră, care după cum declară în prezenta carte, la început ”am fost stângace, nu foarte informată uneori, ușor patetică pe alocuri, rândurile publicate fiind un alfabet al emoțiilor învățate pe cărările Patriei în care am ars cu fiecare celulă. Din drag de oameni buni și dor de Sfânta noastră Limbă Românească!”Firește, pe atunci nu respectarea unor tipare stilistice, găsirea canoanelor impuse de genurile publicistice tradiționale o preocupau pe novicele gazetar, ci transmiterea  unor mesaje corecte, mustind de emoție și culoare.Fiind o maestră a cuvintelor, scriitoarea-ziaristă a strecurat cu bună știință un suflu poetic, o undă plină de sensibilitate și luminozitate în articolele, reportajele și notele sale. Chiar dacă ziarul reprezintă o „cronică a clipei”, multe dintre textele aflate în carte au  putut astfel rezista colților timpului.Cred că este foarte interesant să citiți, dragi prieteni, ce spunea Mihaela Aionesei în interviul pe care l-am publicat la începutul anului 2017 referitor la începuturi.– Cochetezi și cu jurnalistica. Ce genuri literare te-ar mai tenta? Eu cred că în materie de proză ai face o figură frumoasă…
– Sunt onorată de aprecierea d-voastră. Ce să spun? Nu mi-am propus, dar am fost încurajată de d-na Maria Crețu-Graur, director-fondator al cotidianului “Mesagerul de Covasna”, să trimit materiale despre evenimentele la care am participat. Ei bine, am avut marea bucurie să văd că au fost apreciate. Așa am prins curaj, dar nu suficient încât să mă apuc de altceva. Anul trecut am publicat trei volume. În spate stă o muncă imensă. Trebuie aranjat, revăzut, selectat cu grijă fiecare poem astfel încât volumul să aibă un echilibru, să fie un tot unitar, o poveste, care să corespundă titlului ales. Am nevoie de o pauză, prea le-am scris si făcut toate cu năduf, de parcă mi-ar fi intrat zilele în sac. Până si apele unui izvor mai seacă, dar ale unui biet muritor?– Cum arată „Laboratorul tău de creatie”? Ce stare de spirit te îndeamnă să te așezi la masa de scris?
– „Laboratorul meu de creatie” cum frumos l-ați numit, este… sufletul. Acolo se procesează stările. De obicei cele de tristete, dezamăgire, dezolare, furie chiar. Sunt cele care mă apropie cel mai des de masa de scris. Este un paradox, dar eu nu pot scrie când dau pe dinafară de fericire. Prefer să trăiesc acea fericire în intimitatea mea. Poate de aceea am fost percepută altfel. Am avut de multe ori surpriza la întâlnirile literare să fiu privită ca si cum veneam de pe altă planetă, pentru că nu corespundeam imaginii formate prin ceea ce scriam. Aici cred că se face cea mai mare greșeală: identificarea scriitorului cu personajele, respectiv a poetului cu versurile sale. Putem fi influențați de orice sau oricine din jurul nostru. Asta nu înseamnă neapărat că am trăit pe pielea nostră acele întâmplări, ci doar că am empatizat cu ele. Dar până la urmă cititorul are voie să-și imagineze ce vrea și poate chiar ăsta e farmecul poeziei”(…)000Revenind la recent apărutul volum de publicistică al Mihaelei Aionesei să spunem, mai ales acum când serbăm o nouă Zi Națională a României, că tot ce a scris talentata și implicata scriitoare și ziaristă reprezintă, în fond, niște declarații de dragoste pentru Patria Mamă „scrise cu dragoste și dor de o româncuță din popor” – cum  se autocaracterizează.Felicitări și așteptăm cu interes noi cărți de poezie și volume de publicistică!Horia C. Deliu