Mesagerul.ro

CSM, PASIV IN FATA ABOMINATIEI – Profesorul Adrian Severin cere

CSM, PASIV IN FATA ABOMINATIEI – Profesorul Adrian Severin cere

CSM, PASIV IN FATA ABOMINATIEI – Profesorul Adrian Severin cere CSM sa ia atitudine dupa ce seful PT Brasov Claudiu Sandu si-a permis sa infiereze avocatii care-si apara clientii, in contextul condamnarii lui Robert Rosu: „Tragedia esecului in care se scufunda sistemul judiciar romanesc, ce pierde credibilitate, e cauzata de faptul ca procurorii si judecatorii s-au considerat arhangheli ai dreptatii, nu servitori ai justitiei... Cu ce incredere se mai pot adresa justitiabilii justitiei?” CSM, PASIV IN FATA ABOMINATIEI – Profesorul Adrian Severin cere CSM sa ia atitudine dupa ce seful PT Brasov Claudiu Sandu si-a permis sa infiereze avocatii care-si apara clientii, in contextul condamnarii lui Robert Rosu: „Tragedia esecului in care se scu

Consiliul Superior al Magistraturii are datoria morala si legala – in calitatea lui de garant al independentei justitiei – sa ia atitudine fata de felul revoltator in care Claudiu Sandu (foto 2), prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov, si-a permis sa infiereze avocatii care fac eforturi sa isi apere clientii.Apelul catre CSM a fost lansat vineri, 7 mai 2021, de catre fostul europarlamentar PSD Adrian Severin (foto 1), la doua saptamani dupa ce Lumea Justitiei a publicat adresa lui Claudiu Sandu catre Baroul Brasov, in care procurorul saluta condamnarea avocatului Robert Rosu in dosarul „Ferma Baneasa”, chiar daca acesta nu a avut alta vina decat aceea de a-si fi facut meseria (click aici pentru a citi).Ca reactie, profesorul Adrian Severin le atrage atentia membrilor CSM ca daca vor ramane pasivi in fata acestei abominatii, atunci vor contribui la scaderea si mai dramatica a increderii romanilor in justitie.De altfel, esecul sistemului judiciar romanesc este cauzat de faptul ca judecatorii si procurorii se cred „arhangheli ai dreptatii, nu servitori ai justitiei”, remarca fostul eurodeputat.Inainte de a va lasa sa cititi mesajul profesorului Severin, amintim ca procurorul Claudiu Sandu a facut istorie in ianuarie 2019, cand a marturisit fara nicio apasare ca a tinut 5 luni in arest preventiv un inculpat, pentru ca in final sa claseze dosarul (click aici pentru a citi).Prezentam intreaga scrisoare deschisa adresata de catre Adrian Severin membrilor CSM:„Doamnelor si domnilor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii (CSM),Ma adresez dumneavoastra in legatura cu scrisoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov (PTBV) nr. 2326/IX-1/2021, formulata ca raspuns la memoriul pe careab Baroul din Brasov (BBV) l-a trimis Parchetului de pe langa Curtea de Apel din Brasov, pe data de 14.04.2021. Asa cum intr-o picatura de roua se poate vedea intregul univers, asa si in mica scrisoare mentionata, alcatuita din sase scurte paragrafe acoperind cu greu o jumatate de fila, se poate vedea uriasa confuzie care a ratacit intregul sistem judiciar romanesc.In incercarea disperata de a gasi pe cale amiabila un modus vivendi cu parchetele si instantele judecatoresti, inspirat sau neinspirat, Baroul Brasov a gasit cu cale sa isi expuna, printr-un memoriu adresat PTBV, ingrijorarea legata de decizia ICCJ pronuntata in cauza cunoscuta public sub numele de „Ferma Baneasa” sau „Cazul Robert Rosu”; decizie, pe buna dreptate, vazuta ca dand nastere unui precedent amenintator la adresa exercitiului profesiei de avocat.Demersul Baroului, sub aspectul caii alese pentru a apara drepturile aferente statutului profesiei de avocat, nu are de ce face obiectul preocuparii CSM, intrucat corpul avocatilor nu se afla in jurisdictia sa. In schimb, raspunsul pe care a ales sa il dea, formal neintrebat, Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov, trebuie sa-l alerteze maximal pe „garantul independentei justitiei” (art.133.1 din Constitutie), care este CSM.Independenta justitiei nu poate exista atat timp raporturile dintre aparare si acuzare nu sunt corecte, ceea ce presupune o delimitare precisa a functiei fiecareia, simultan cu asigurarea „egalitatii armelor” lor. Aceasta intereseaza nu doar statutul avocatilor, ci, mai ales si cu mult mai important, drepturile procesuale ale justitiabililor, cu speciala privire asupra dreptului fundamental la aparare, esential pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil.In primul paragraf de dupa cel introductiv, PTBV, salutand decizia ICCJ mai inainte mentionata, apreciaza ca aceasta „trebuie sa constituie un reper moral si profesional pentru avocatii romani”. Or, in mod esential, referirea vizeaza o decizie politica, in centrul careia s-a aflat, dincolo de delirul verbal al considerentelor, menit a face cat mai greu de descoperit absenta silogismului juridic, ideea ca punerea in executare a unei hotarari judecatoresti definitive constituie o fapta penala daca ulterior pronuntarii acesteia, chiar fara a se gasi vreun temei legal pentru anularea sa, un procuror sau un alt judecator gasesc ca solutia consacrata de ea a fost ilegala.Pornind de aici, este absolut obligatoriu ca CSM sa clarifice cu caracter de principiu intelesul formulei „res judicata pro veritate habetur”, precum si limitele si importanta acesteia pentru stabilitatea si securitatea raporturilor juridice.„Lucrul judecat” nu exprima adevarul absolut, ci numai adevarul judiciar, care ia, insa, locul adevarului absolut si pe care, in mod conventional, il acceptam ca adevar absolut, pentru ca altfel raporturile juridice si situatia juridica a subiectelor de drept ar ramane in veci incerta. Or, o asemenea incertitudine afecteaza increderea, fara de care nu exista progres sau progresul devine extrem de lent. Cu alte cuvinte, in ordinea de drept, cautarea adevarului absolut este sacrificata de dragul securitatii si stabilitatii relatiilor sociale. Aceasta nu desfiinteaza principiul aflarii adevarului, ci numai il circumstantiaza.Pentru a se evita ca un asemenea rationament sa devina obiect al abuzului, legea a stabilit, pe de o parte, anumite reguli procesuale menite a garanta ca intre adevarul absolut si cel judiciar distanta este, in cel mai rau caz, minima, iar pe de alta parte, posibilitatea de a rasturna o hotarare judecatoreasca definitiva daca se descopera ca ea a fost pronuntata cu incalcarea unei legi penale.Pornind de aici, cu referire la speta, CSM ar trebui sa dea autoritatii judecatoresti o orientare generala raspunzand la doua intrebari:1. Gasirea unui adevar judiciar cat mai apropiat de adevarul absolut se poate oare realiza altfel decat prin duelul judiciar intre aparare si acuzare, intre avocat si procuror, si in alte conditii decat acelea in care fiecare dintre acestea dispune de aceleasi mijloace pentru a-si sustine pozitia?2. Poate un procuror sau un judecator sa puna in discutie o hotarare judecatoreasca definitiva, fara sa existe nici un indiciu, respectiv nici un act de inculpare cu privire la imprejurarea ca pronuntarea acelei hotarari a avut loc prin comiterea unei fapte penale ori in legatura cu o asemenea fapta?Procurorului i se cere formal (ceea ce practic nu prea se intampla) sa stranga probe atat impotriva, cat si in favoarea persoanelor invinuite, intrucat el este „avocatul interesului public”. Or, ordinea publica nu are interesul de a trimite in judecata persoane a caror vinovatie nu poate fi dovedita de acuzator suficient pentru a justifica trauma, personala si sociala, precum si cheltuielile materiale si morale aferente unui proces judiciar urmat de achitare sau [avand ca obiect fapte] a caror periculozitate sociala este nesemnificativa.Avocatul, in schimb, este chemat sa contribuie la aflarea adevarului prin scoaterea in evidenta exclusiv a probelor si argumentelor favorabile acuzatului, intrucat duelul judiciar are loc intre interesul public, care este complex, contradictoriu si multilateral, asa cum am aratat, si interesul privat, care este omogen, necontradictoriu si unitar. In procesul civil sau administrativ, mutatis mutandis, lucrurile se petrec la fel atunci cand in cauza intervine si un interes public.Ceea ce procurorii PTBV nu inteleg, iar CSM ar trebui sa lamureasca, este faptul ca orice limitare s-ar aduce libertatii de actiune a avocatului este o limitare cu caracter asimetric a desfasurarii duelului judiciar, ceea ce conduce la limitarea valorii si relevantei adevarului judiciar. Poate un curs de dialectica (macar tratata ca metoda) la Institutul National al Magistraturii s-ar impune. Ar fi o buna pavaza impotriva tentatiei iacobinismului care ameninta actul de justitie in Romania.Pe de alta parte, CSM este obligat sa cerceteze fapta procurorilor care, in lipsa oricaror indicii de natura a justifica o acuzare formala, au audiat ca martori (!) pe judecatorii autori ai hotararilor presupus ilegale, a caror punere in aplicare a condus la condamnari in dosarul „Ferma Baneasa” / „Cazul Robert Rosu”, respectiv fapta judecatorilor care au transformat o hotarare judecatoreasca definitiva in corp delict, fara a fi sesizati cu vreun rechizitoriu la adresa celor care o pronuntasera.„Nici un judecator nu poate fi propriul sau procuror general” – spune un adagiu citat in doctrina juridica. In cazul la care ne referim, judecatorii, de o maniera sui generis, s-au transformat in procurori si s-au sesizat in legatura cu o „infractiune” al carei produs a fost o hotarare judecatoreasca, condamnand apoi nu pe cei care, chipurile, au comis-o prin pronuntare, ci pe pseudo-complicii lor, singurii vizati de rechizitoriu, care au pus-o in aplicare. Poate ramane tacut CSM in fata unei asemenea aberatii juridice? Poate lasa CSM autoritatea judecatoreasca fara o limpezire in absenta careia independenta pe care o garanteaza poate fi a magistratilor, dar nu a justitiei, devenind arma arbitrariului, a instabilitatii si insecuritatii raporturilor juridice, si pana la urma a injustitiei?Cand un parchet precum PTBV vine si saluta public asemenea aberatii, considerandu-le ca fixand repere de comportament general in realizarea actului de justitie, avem dovada ca ratacirea subsecventa este mai grava decat ratacirea originara.Explicand afirmatia sa initiala, PTBV adauga ca, in exercitarea profesiei de avocat, se „poate acorda consiliere si asistenta oricarui client, dar in limitele legii”. Ce inseamna, in acest caz, „limitele legii”? Inseamna asta ca avocatul este un fel de procuror sub acoperire, judecatorul urmand a deveni un fel de notar care autentifica rechizitoriul comun al celor doi? Inseamna cumva ca avocatul trebuie sa isi incalce obligatiile de confidentialitate pe care pana si doctrina comunista le recunostea (chiar daca practica se mai indeparta uneori de teorie), si sa se transforme intr-un denuntator?Cel care aplica legea este judecatorul. Avocatul nu este judecator. Avocatul are misiunea de a-l ghida pe cel pe care il consiliaza printre meandrele legii. Daca cel care apeleaza la avocat a incalcat, deja, legea sau exista dubii cu privire la aceasta, avocatul are indatorirea de a cauta cai nu pentru a-l scapa de raspundere, ci pentru a gasi argumente fie in dovedirea faptului ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii, fie pentru usurarea raspunderii. Spre deosebire de „avocatul diavolului” din procesele de canonizare ale bisericii catolice, acesta este „avocatul ingerului”, caci toti oamenii si toate faptele sunt un amestec de bine si de rau, iar judecata presupune stabilirea soldului corect al acestora.Daca judecatorul, urmarind duelul judiciar, decide ca angajarea raspunderii este justificata, cel care raspunde este cel care a comis fapta ilegala, iar nu avocatul. Rolul social al avocatului este acela de a ...

copyright © 2021 mesagerul.ro