Curtea Constitutionala a Romaniei are din nou ocazia de a pronunta o hotarare istorica, prin care sa desfiinteze dictatura politico-sanitara a regimului Iohanis-Orban-Arafat. Avocatul Poporului, Renate Weber (foto 1), a atacat la CCR vineri, 7 august 2020, Legea nr. 136/2020 privind instituirea unor masuri in domeniul sanatatii publice in situatii de risc epidemiologic si biologic (pe scurt: Legea carantinarii).Pasajele criticate din Legea 136/2020 sunt art. 8 alin. 3-9 (cu referirea la sintagma „izolarea intr-o unitate sanitara sau la o locatie alternativa atasata unitatii sanitare”), precum si art. 19. Sintetic spus: este vorba despre internarea cu forta in lagarele COVID, respectiv despre detasarea medicilor fara acordul lor si pe termen nelimitat. Insistam asupra carantinarii, urmand ca despre situatia medicilor sa cititi mai multe in documentul anexat la final.Iata mai intai pasajele din lege atacate la CCR:„Articolul 8(1) Izolarea se instituie pentru persoanele bolnave cu semne si simptome sugestive specifice definitiei de caz, precum si pentru persoanele purtatoare ale agentului inalt patogen, chiar daca acestea nu prezinta semne si simptome sugestive.(2) Lista bolilor infectocontagioase pentru care se instituie izolarea persoanelor la domiciliul acestora, la locatia declarata de acestea sau, dupa caz, in unitati sanitare sau in locatii alternative atasate acestora, precum si lista unitatilor sanitare de baza in care se trateaza persoanele bolnave se stabilesc prin hotarare a Guvernului. Pentru a asigura un echilibru corect intre nevoia de a preveni raspandirea unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitara si dreptul la libertate al persoanelor, masura izolarii se instituie in functie de boala infectocontagioasa, stabilita potrivit prezentului alineat, cu respectarea urmatoarelor standarde necesare exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale:a) masura sa fie dispusa pe durata limitata, in mod nediscriminatoriu si proportional cu situatia de fapt care o determina;b) masura sa aiba ca scop prevenirea raspandirii unei boli infectocontagioase, periculoase pentru siguranta persoanei si sanatatea publica;c) masura sa fie instituita pentru a proteja interesul public si sa nu determine un dezechilibru intre nevoia de protejare a sanatatii publice si imperativul respectarii libertatii persoanei.(3) Izolarea persoanelor prevazute la alin. (1) se instituie cu acordul persoanelor supuse examinarii, iar in lipsa acestuia, in conditiile alin. (6), atunci cand medicul constata riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitara, intr-o unitate sanitara sau, dupa caz, intr-o locatie alternativa atasata unitatii sanitare, stabilita conform alin. (2), in scopul efectuarii examinarilor clinice, paraclinice si a evaluarilor biologice, pana la primirea rezultatelor acestora, dar nu mai mult de 48 de ore.(4) Cel mai tarziu la expirarea termenului de 48 de ore, pe baza examinarilor clinice si paraclinice si daca se mentine riscul transmiterii bolii infectocontagioase cu risc de transmitere comunitara, medicul recomanda prelungirea masurii izolarii intr-o unitate sanitara sau intr-o locatie alternativa atasata unitatii sanitare ori, dupa caz, la domiciliul persoanei sau la locatia declarata de aceasta.(5) Izolarea la domiciliu sau la locatia declarata se instituie daca riscul contaminarii altor persoane sau al raspandirii bolii infectocontagioase este redus. Izolarea la domiciliu sau la locatia declarata nu poate fi dispusa in situatiile in care informatiile stiintifice oficiale referitoare la tipul agentului inalt patogen, calea de transmitere si rata de transmisibilitate impun izolarea persoanelor exclusiv intr-o unitate sanitara sau o locatie alternativa atasata acesteia.(6) In situatia in care persoanele prevazute la alin. (1) refuza masura izolarii instituite conform alin. (3), medicul informeaza de indata, dupa consemnarea refuzului persoanei, directia de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti, care, in termen de cel mult doua ore, va emite decizia prin care confirma sau infirma masura izolarii recomandata de medic, in unitatea sanitara sau intr-o locatie alternativa atasata acesteia. Decizia are caracter individual si se comunica de indata persoanei in cauza. Decizia va contine mentiuni cu privire la data si emitentul actului, numele si datele de identificare ale persoanei izolate, durata masurii si calea de atac prevazuta de lege. In scopul prevenirii raspandirii bolii infectocontagioase, pana la comunicarea hotararii primei instante de anulare a actului administrativ contestat, persoana in cauza nu poate parasi locatia unde se afla izolata fara incuviintarea medicului sau a reprezentantului directiei de sanatate publica.(7) In situatia in care persoanele prevazute la alin. (1) refuza masura izolarii prelungita si recomandata conform alin. (4) sau daca persoanele incalca masura izolarii instituita la domiciliu sau la locatia declarata pe durata acesteia, desi au consimtit-o anterior, medicul sau, dupa caz, organele de control informeaza de indata directia de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti, care poate confirma sau infirma masura izolarii intr-o unitate sanitara sau la o locatie alternativa atasata acesteia, printr-o decizie cu caracter individual. Decizia se va emite in cel mult doua ore de la informarea facuta de medic sau, dupa caz, de organele de control si se comunica de indata persoanei in cauza. Decizia va contine mentiuni cu privire la data si emitentul actului, numele si datele de identificare ale persoanei izolate, durata masurii si calea de atac prevazuta de lege. In scopul prevenirii raspandirii bolii infectocontagioase, pana la comunicarea deciziei directiei de sanatate publica prin care se infirma masura prelungirii izolarii in unitatea sanitara sau la o locatie alternativa sau, dupa caz, pana la comunicarea hotararii primei instante, persoana in cauza nu poate parasi locatia unde se afla izolata fara incuviintarea medicului sau a reprezentantului directiei de sanatate publica.(8) Masura izolarii instituita potrivit alin. (4) inceteaza la data confirmarii persoanei ca fiind vindecata pe baza examinarilor clinice si paraclinice sau a recomandarii medicului care constata ca riscul de transmitere a bolii nu mai exista.(9) Daca persoana mentionata la alin. (1) este un minor, masura izolarii se instituie pentru acesta conform alin. (3) si (4), dupa caz, la domiciliul apartinatorului ori la locatia declarata de acesta. Izolarea minorului intr-o unitate sanitara sau la o locatie alternativa atasata acesteia se instituie potrivit reglementarilor in vigoare. Apartinatorul minorului este supus masurii carantinarii in temeiul prezentei legi, daca masura izolarii nu i se aplica. (...)Articolul 19(1) In situatia existentei unui deficit de personal medical constatat de catre directia de sanatate publica sau de inspectoratul judetean pentru situatii de urgenta sau al municipiului Bucuresti, pe durata instituirii masurii in domeniul sanatatii publice, in situatii de risc epidemiologic si biologic, personalul medical, paramedical si auxiliar specializat din sistemul public poate fi detasat cu acordul persoanei detasate, iar in lipsa acestuia, in conditiile prezentei legi, pe o durata de cel mult 30 de zile, prin ordin al ministrului sanatatii ai sefului Departamentului pentru Situatii de Urgenta sau al persoanei desemnate de acesta sau, dupa caz, al conducatorului institutiei angajatoare.(2) Masura prevazuta la alin. (1) se dispune in cazul existentei unui deficit de personal, atunci cand completarea schemei de personal nu poate fi realizata cu personal medical care isi exprima acordul pentru detasare, cu voluntari sau cu personal medical militar, si la solicitarea motivata a directiei de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti, a inspectoratului judetean pentru situatii de urgenta sau al municipiului Bucuresti ori a Centrului national de coordonare si conducere a interventiei.(3) Pe durata detasarii dispuse conform alin. (1) se asigura persoanei detasate, suplimentar fata de salariul platit de unitatea angajatoare, plata indemnizatiei de detasare in cuantum de 50% din salariul de incadrare, diurna zilnica de 2% din salariul de incadrare, cazarea si transportul in localitatea unde se dispune detasarea.(4) Drepturile platite persoanei detasate se suporta din bugetul Ministerului Sanatatii, transportul se asigura de catre Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta, iar cazarea de catre institutia care beneficiaza de serviciile persoanei detasate sau, dupa caz, de catre unitatea administrativ-teritoriala.(5) Ordinul de detasare emis conform alin. (1) poate fi atacat in termenul legal la instanta de contencios administrativ competenta.(6) Ministerul Sanatatii impreuna cu Departamentul pentru Situatii de Urgenta din cadrul Ministerului Afacerilor Interne vor operationaliza un registru national al voluntarilor din randul personalului medical pentru situatii de urgenta”.Forma mascata de transfer fortatIn esenta, Avocatul Poporului invoca aceleasi argumente folosite de catre Curtea de Apel Bucuresti cand a scos comuna Gornet din carantina (click aici pentru a citi): faptul ca trebuie sa existe mai multe grade de restrictii pentru suspectii de boli infectocontagioase (de exemplu, izolarea la domiciliu), iar nu sa fie oamenii bagati direct in centre de carantinare. Altminteri, se incalca principiul constitutional al proportionalitatii unei masuri de restrangere a drepturilor si libertatilor. In egala masura, judecatorul in fata caruia oamenii isi contesta carantina este legat la maini si la picioare de lege, astfel incat nu poate dispune o masura de izolare mai blanda. Totusi, este necesar sa evidentiem distinctia: cazul Gornet a pornit de la o norma infralegala (respectiv un ordin al sefului DSU Raed Arafat), care, fiind act infralegal, a putut fi anulat de catre o instanta de contencios administrativ. Pe de alta parte, in cazul in care carantinarea unei persoane sau a unei comunitati ar fi dispusa in baza Legii 136/2020 (iar nu in baza unui act infralegal), atunci instanta de contencios administrativ nu ar mai avea de ales, pentru simplul motiv ca insasi Legea 136/2020 o constrange sa nu poata dispune eliberarea carantinatilor. Or, o astfel de situatie incalca principiul constitutional potrivit caruia orice persoana privata de libertate are dreptul sa ceara in fata unui judecator eliberarea intr-un termen cat mai scurt, puncteaza Renate Weber.Cu privire la a doua parte a exceptiei de neconstitutionalitate (respectiv detasarea medicilor chiar si fara acordul lor si pentru o perioada ce se poate prelungi la nesfarsit), Avocatul Poporului atrage atentia ca asa ceva nu este altceva decat o forma mascata de „transfer fortat” (sintagma ii apartine) si lasa loc pentru un grad ridicat de arbitrariu in raporturile de munca dintre angajator si angajat. In al doilea rand, Constitutia Romaniei – la art. 73 alin. 3 lit. p – impune ca „prin lege organica se reglementeaza (...) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele, patronatele si protectia sociala”. Deci prin lege organica – nicidecum prin acte administrative, asa cum permite Legea carantinarii, subliniaza Weber. (Repetam: problema nu este cu Legea 136/2020, care este o lege organica, ci cu faptul ca acest act normativ da posibilitatea reglementarii unor raporturi de munca prin acte administrative – adica norme infralegale.)Redam principalele argumente ale Avocatului Poporului legate de carantinarea abuziva a romanilor:„Nerespectarea principiului obligativitatii deciziilor Curtii Constitutionale, reglementat de art. 147 alin. (4) din Constitutie, cu consecinta afectarii art. 21 si art. 23 din Legea fundamentala. (...)Solutia legislativa referitoare la izolarea intr-o unitate sanitara sau la o locatie alternativa atasata unitatii sanitare din cuprinsul art. 8 alin. (3) - (9) este constitutionala, prin raportare la considerentele Deciziei nr. 458/2020, numai in masura in care acest tip de izolare se impune ca masura de ultim resort, dupa ce toate celelalte masuri, de o severitate mai scazuta, au fost epuizate. In mod contrar, izolarea intr-o unitate sanitara sau la o locatie alternativa atasata unitatii sanitare, stabilita ope legis, are drept consecinta nerespectarea de catre legiuitor a deciziei Curtii Constitutionale, nesocotind atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor pronuntate de instanta de contencios constitutional. (...)Din examinarea prevederilor Ordinului ministrului Sanatatii nr. 1309 din 21 iulie 2020 privind modalitatea de aplicare a masurilor de prevenire si limitare a imbolnavirilor cu SARS-CoV-2, emis in aplicarea Legii nr. 136/2020, precum si a Anexei nr. 2 la Ordin, observam ca plasarea in izolare in spatiul special desemnat din unitatea sanitara / locatia alternativa unitatii sanitare se face prin efectul legii, fara a reglementa posibilitatea medicilor, directiei de sanatate publica si judecatorilor de a dispune aplicarea unei forme mai putin severe de izolare (izolarea la domiciliu), aceasta din urma fiind permisa doar asimptomaticilor [art. 4 alin. (1) lit. c) din Ordinul nr. 1309/2020].Atat actul normativ de reglementare primara, cat si actul normativ secundar exclud posibilitatea dispunerii ca masura de prim resort a izolarii la domiciliu sau intr-o locatie aleasa, fiind obligatorie izolarea intr-o unitate sanitara atat pentru 48 de ore, cat si prelungirea ulterioara a masurii.Jurisprudenta Curtii ConstitutionaleIn ceea ce priveste masura internarii / izolarii intr-o unitate sanltara, in jurisprudenta Curtii Constitutionale, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, s-au cristalizat cateva exigente pe care legiuitorul est..