Avocatul Florentin Tuca, managing partner al casei de avocatura Tuca Zbarcea & Asociatii, continua dezvaluirile despre calvarul colegului sau Robert Rosu (foto), condamnat in dosarul “Ferma Baneasa” de “completul negru” de la ICCJ format din judecatorii Ionut Matei, Florentina Dragomir si Alina Ioana Ilie, pentru simplul motiv ca acesta si-a exercitat profesia. In cel mai nou episod al serialului de dezvaluiri, postat pe site-ul florentintuca.ro, sunt oferite detalii de la sedinta de judecata de la Curtea de Apel Brasov in care s-a solutionat cererea DNA de arestare preventiva a lui Robert Rosu, cerere respinsa de instanta, care in schimb a dispus masura controlului judiciar.Iata ultimele dezvaluiri ale avocatului Florentin Tuca despre cazul Robert Rosu:“(dupa Ziua Perchezitiei) Noaptea arestuluiToata ziua de 10 decembrie m-am gandit la deznodamantul zilei anterioare si la ce i-au facut.L-au ridicat cu mascatii pe la opt seara, l-au urcat intr-o duba alaturi de alti viitori colegi de suferinta, l-au incatusat, l-au plimbat ritualic prin fata camerelor TV ca sa aiba si poporul repriza zilnica de circ, l-au trimis la interogatoriul nocturn si, pe la patru dimineata, l-au intemnitat alaturi de un violator si de un traficant de droguri.Pe serpentineCand am plecat inspre Brasov, era inca lumina. Florin anticipa ca audierile vor incepe pe seara si se astepta la dezbateri lungi, asa ca trebuia - zicea el - sa ma inarmez cu rabdare. Ma aratam cam neincrezator si-mi spuneam ca astea or fi avertismente tipice penalistului, intotdeauna dator sa puna raul inainte.Nu ma linisteau deloc premonitiile lui. Asta pentru ca, in timp ce sofam, rememoram ziua precedenta ca pe un cosmar care se arata prea dur ca sa aiba legatura cu realitatea, cu dreptatea si cu justitia statului de drept si ma incurajam ca drumul meu la Brasov o sa fie dus-intors, dus-singur, intors-cu Robert inapoi.Cand am intrat in Predeal si-n noapte, a inceput sa ploua-ninga. Un soi de lapovita si ninsoare care nu stia sa defineasca precis starea vremii. De altfel, nici starea mea nu putea fi definita cu exactitate: amaraciune si revolta, consternare si furie, sperante si temeri, niste emotii-serpentine agitate de serpentinele Predealului, in acord cu miscarea agitata a stergatoarelor de parbriz.Sedinta de judecata a inceput pe la sapte seara, cred. Curtea de Apel era aproape pustie, pazita doar de cativa jandarmi politicosi la intrare, care m-au crezut pe cuvant ca am legitimatie valida.Cand am intrat, m-am scuzat din priviri pentru intarziere, doamna judecator mi-a primit, concesiv, scuzele, am lasat in stanga mea boxa in care erau asezati invinuitii, m-am facut cat de mic am putut ca si cum treceam pe sub fasciculul proiectorului de cinema si m-am asezat in banca din randul doi, langa Ileana.Inca neconectat la discursurile publice aflate in stadiu de preparative procedurale, prima grija a fost sa ma conectez la starea lui Robert. El era in boxa, alaturi de ceilalti impricinati. Cazut, palid, impovarat de acuzatii aberante, umilinte, zbucium si nesomn. Nu mai tin minte daca in acel spatiu al rusinii si stigmatizarii el purta sau nu catuse, dar il simteam incatusat de intreaga atmosfera. A raspuns salutului meu cu o privire debusolata, obosita si pe-loc-inlacrimata.Depasise de mult cele 24 de ore ale unei retineri care sa se incadreze in durata legala. Da-n fond, cine se mai gandea atunci la principii constitutionale si prezumtii de nevinovatie si termene limita de privare de libertate, cata vreme constitutia vremii se scria in piata si-n norme precum fara penali, coruptia ucide si DNA- sa vina sa va ia? Prin urmare, in lumina acestor norme si a interpretarii lor stradale, Robert, suspect fiind era, deci, penal, iar penal fiind era, deci, corupt si, corupt fiind era, deci, ucigas si, ucigas fiind, era, deci, bun de plimbat ca trofeu in fata camerelor TV si bun de luat, fie chiar pe-o durata nedeterminata. Iar daca am fi incercat s-o determinam, incercarea asta ar fi fost un deplasat si aberant chitibus avocatesc.Mi-am abandonat protestele din gand si m-am reconectat la procedura. Conform careia ceea ce urma sa se intample era analiza propunerii DNA de trimitere a lui (si a celorlalti suspecti) intr-o preventiva inchisoare de 30 de zile.Civilul tine-n loc penalulAsistam la dezbateri cu inima stransa, dar simteam ca parte din stransorile cordului sunt semne de bine, date de principii procedurale. De exemplu, ca arestarea preventiva a unui invinuit poate fi dispusa de un judecator doar in mod exceptional si doar daca sunt indeplinite anumite conditii prevazute de lege. Pe urma, ca privarea de libertate se poate realiza doar daca exista indicii rezonabile ca respectivul suspect a comis o infractiune si daca, separat de acest indicii, omul este acuzat de mari nenorociri (crime, violuri, talharii, trafic de droguri, terorism etc.) sau prezinta alt tip de pericol social (vrea sa distruga probe, vrea sa fuga de ancheta sau vrea sa puna bete-n roate demersurilor judiciare). Cu aceste principii in minte, ma incurajam sa fiu optimist si-mi ziceam ca ceea ce trebuie sa cerceteze judecatorul de drepturi si libertati (repet, DE DREPTURI SI LIBERTATI) este daca cererea de arest preventiv formulata de procuror are la baza indicii rezonabile ca invinuitul a comis o infractiune pentru care nu poate fi anchetat in stare de libertate intrucat prezinta un pericol social.Astea erau premisele pe care juristul din mine le avea in minte cand, instalat in bancuta din randul doi, s-a amplasat pe deplin si in context, asteptand dezbaterea despre pericolul social pe care criminalul Rosu il intruchipa atunci, 10 decembrie 2015, la opt ani distanta de la pretinsele nenorociri si infractiuni. Eram chiar curio..