Mesagerul.ro

Cultura morții, de Ninel Ganea

Cultura morții, de Ninel Ganea

”Toate aparențele și detaliile cotidiene ne sugerează, ba chiar vor să ne convingă cu forța, că trăim într-o cultură a vieții, o cultură în care valoarea cea mai importantă este viața, și nu orice fel de viață, ci o viață care se bucură din plin de... viață, care există doar pentru aici și acum. Ideea se regăsește pretutindeni, în tot ceea ce se cheamă, în lipsa unui alt termen mai potrivit, cultura populară: reclame, filme, literatură de consum, reviste.
Tinerețea este vârsta la care astfel de gânduri abundă, iar cultura noastră sărbătorește doar tinerețea. Și cine nu mai este astăzi tânăr? Viața a fost prelungită cu mult, ceea ce permite o ajustare mai laxă a etapelor naturale din viață, până într-acolo încât maturitatea și responsabilitatea unei persoane este de așteptat să vină după vârsta de 30 de ani, dacă este să mai vină vreodată. De obicei, nu. Însă, fundamental este faptul că în cultura noastră toți oamenii trebuie – sunt obligați și constrânși de circumstanțe externe – să se simtă, să gândească și să se comporte juvenil: fără griji, fără obligații și fără preocupări mai consistente legate de viitorul mediu și lung, căci de veșnicie nu poate fi vorba. Nici măcar nu trebuie ca atenția să fie ațintită în principal pe cultul sănătății fizice, pe febra călătoriilor sau pe alte practici inavuabile, ocultarea și eludarea maladivă a morții ar trebui să ne spună suficient despre felul în care se trăiește viața modernă.
Istoricii ideilor au observat că în modernitate survine o marginalizare și dispariție a morții din peisajul public. Înmormântarea, ceea ce până nu demult era la nivel social, chiar și în societățile foarte moderne, un ritual de trecere capital, care angaja în bună măsură întreaga comunitate locală, s-a transformat într-un eveniment discret, foarte discret, chiar insezisabil. Nu doar că nu se mai păstrează o serie de tradiții venerabile (nici nu ar mai avea cum, când fundamentul lor religios și metafizic a fost negat), dar moartea devine un subiect stingheritor și jenant, ceva de care nu te apropii, care nu te interesează, nu te privește și, în fond, nu poate să te atingă cu adevărat câtă vreme o ignori. Există și o altă tendință, legată de prima, de a preschimba evenimentul morții într-un fel de sărbătoare, de chef și voie bună monstruoasă, o încercare violentă de a nega natura umană, cu ilustrări abundente în ficțiune, dar și în viața unor celebrități.
Și, cu toata acestea, noi ne scăldăm, de fapt, într-o cultură a morții. Avortul și eutanasia sunt două fenomene - unul curent, c..

copyright © 2022 mesagerul.ro