Înainte cu puțin timp de a muri, Valeriu Gafencu îi zicea prietenului său Ioan Ianolide: Să nu vă temeți de comunism, ci să vă temeți de ceea ce va urma ,după comunism...Vizionar luminat de sus.

”Răul cel mai mare te lovește cînd ești cel mai slab. Din acest punct de vedere, comunismul a fost o joacă de copii față de răul care ne-a încolțit începînd cu 1990.

Comunismul a fost o forță a răului. Contrar părerii generale, scopul răului nu este nimicirea omului, ci supunerea lui, în-răirea omului prin înstrăinarea lui de Dumnezeu. Răul urmărește transformarea omului în altceva decît omul. Răul este trans-umanist. Trans-umanismul nu este o nouă formă de umanism. Trans-umanismul este esența umanismului.

Dar în ciuda idealului „omului nou”, scopul comunismului nu a fost transformarea omului. Scopul comunismului a fost slăbirea omului.

În 1989 s-a considerat că omul era suficient de slăbit pentru a fi transformat. Un om slăbit este un om care refuză să mai crească. Un om care refuză să mai crească fie se lasă pradă degenerării, fie își dorește transformarea pe care o vede ca antidot unic împotriva descompunerii la care îl expune starea sa de slăbiciune.

Doar niște oameni slăbiți ar putea crede că răul cel mai mare a fost cel adus de comunism. O parte dintre ei se lasă pradă degenerării, iar restul caută să se salveze prin transformările diverse oferite de cei care continuă să denunțe răul absolut al comunismului”.