Poposind cândva în satul meu natal, am regăsit la intrarea în biserica „Sf. Voievozi” (biserica în care am fost botezat), două tablouri vechi de peste un secol, realizate la începutul secolului XX în Atelierul Foto Splendid, București, ce ilustrează chipurile luminoase ale ctitorului bisericii, preotul Vasile Chiriac și cel al soției sale. Părintele Vasile s-a născut în anul 1859 si a trecut în veșnicie la 9 oct. 1928 (69 de ani), iar mormântul său este lângă altarul bisericii Sf. Nicolae (cimitirul satului) Hociungi.

Privind tabloul ctitorului frumoasei biserici din Hociungi, m-am gândit că ar fi binevenit un scurt portret în cuvinte, pe baza unor mărturii din arhive, consemnate de mine de-a lungul timpului.

Pr. Vasile Chiriac a venit la parohia Hociungi în anul 1894, la varsta de 35 de ani, slujind mai întâi în biserica de lemn din „Ciocănești”, singurul locaș de cult al satului pe atunci. Satul Hociungi avea

349 familii, cu 1357 suflete. Cu eforturi mari pentru acele vremuri, pr. Vasile Chiriac a antrenat toată suflarea satului pentru ridicarea unei biserici monumentale, invitând pe episcopul Gherasim al Romanului, în anul 1902 să sfințească locul viitoarei biserici. Lucrările au durat 7 ani, cu osteneală și trudă, pentru că proiectul său a fost unic în județul Roman, după o arhitectură rusească. Sfințirea a avut loc la 25 oct. 1909, când același ierarh a sfințit biserica, iar preoții din zonă s-au succedat la noul altar și au oficiat 40 de Sfinte Liturghii, până la 3 decembrie. A fost un preot gospodar am spune, dar a fost și un cărturar. Iată câteva evenimente la care a luat parte: în iulie 1904, când se împlineau 400 de ani de la moartea lui Ștefan Vodă, a organizat o serbare locală; a susținut conferințe în cadrul unui Cerc Cultural „Vasile Conta” Porcești; a înființat prima bibliotecă parohială la Hociungi, în care avea cărți de mare valoare precum Cazania lui Varlaam (1643).

La 4 sept. 1910 a sfințit localul Școlii ridicat în preajma bisericii după proiectul lui Spiru Haret.S-a implicat activ în perioada Primului Război în colecte pentru ostași și pentru ajutorarea celor rămași acasă-văduve și orfani. A suplinit în două rânduri și Parohia Porcești (Moldoveni) în 1902, după decesul pr. Gr. Bogza și în 1918 după decesul pr. Gr. Drăgan. Pentru calitățile și meritele sale, a fost numit subprotoiereu de plasă (Plasa Siretul de Jos). În anul 1921 a obținut 1 ha de teren pentru ridicarea casei parohiale din Hociungi. A slujit cu demnitate și responsabilitate sub 9 ierarhi ai Romanului, primind din partea acestora recunoștință și cinste în rândul clerului, primind cea mai mare distincție pentru clerul de mir „Iconom Stavrofor” (purtător de cruce).

La 01 ianuarie 1927 (acum 97 de ani) s-a pensionat, în locul său venind tânărul preot Mihai Roșescu (32 de ani), hirotonit la 15 martie 1921, care va sluji la Hociungi până la moarte (1965). Părintele Vasile Chiriac a murit în ziua de 9 octombrie 1928 și a fost înmormântat în cimitirul satului Hociungi.

Veșnică să fie pomenirea lor, și amintirea lor din neam în neam!

Autor: Pr. Florin Tuscanu