Virusurile vin, îşi iau tributul de vieţi omeneşti şi pleacă. Într-o lume în care omul nu are duşmani naturali, virusurile sunt singura formă de viaţă care face selecţia naturală. Toată medicina postmodernă este o încercare, absurdă şi vană, de a elimina selecţia naturală. Oricât de mult ne place să credem că suntem stăpânii universului, facem parte din natură şi ne supunem ei. Orice victorie împotriva ordinii lucrurilor nu facem decât s-o plătim cu vârf şi îndesat atunci când vine nota de plată.

Toate “măsurile” pe care le poate născoci ştiinţa postmodernă sunt stângace, presupun eforturi imense şi se dovedesc în cele din urmă ineficiente. Pentru că provin dintr-o abordare mecanicistă care nu are nimic în comun cu natura. Purtatul măştilor, clorul de pe străzi, dezinfectarea repetată a mâinilor fac parte din aceeaşi familie de “măsuri” care ne-a dat chimizarea agriculturii, azotaţii, tratamentele preventive care otrăvesc fructele. “Roadele” acestor barbarii sunt îmbolnăvirea în masă a populaţiei occidentale, transformarea câmpurilor în deşerturi de argilă, poluarea ireversibilă a pânzelor freatice.

Ideea de a împiedica mecanic răspândirea unui virus este înainte de toate un faliment intelectual. În loc să ne preocupe capacitatea oamenilor de a se confrunta cu el, adică imunizarea naturală, ne-am imaginat că am putea evita această întâlnire. Fără o agricultură intens poluatoare, care produce otrăvuri alimentare, n-am fi avut o medicină ineptă şi la fel de energofagă. Având aceeaşi filosofie, putem deduce din falimentul uneia dezastrul în curs pe care îl aduce cealaltă.

Autor: Radu Iliescu