Mesagerul.ro

​30 de ani după. Moștenirea lui Ceaușescu de care nu s-a atins nimeni. Cum a fost îngropată reforma administrativ-teritorială / Dâncu: Se gândește doar electoral, iar planificatorii sunt politrucii, nu experții

 ​30 de ani după. Moștenirea lui Ceaușescu de care nu s-a atins nimeni. Cum a fost îngropată reforma administrativ-teritorială / Dâncu: Se gândește doar electoral, iar planificatorii sunt politrucii, nu experții

Au trecut 30 de ani de la Revoluție, dar România are aceeași organizare teritorial - administrativă ca în vremea comunismului. Toată lumea recunoaște că acest model este depășit, în condițiile în care proiectele de dezvoltare trebuie gândite regional, atât pentru a exista coerență cât și pentru a accesa fonduri europene, diferențele economice dintre județe sunt imense, birocrația omoară multe proiecte în fașă, iar aparatul administrativ este supradimensionat, fiecare din cele peste 2.800 de comune având propriul aparat administrativ, deși nu au bani nici măcar să asigure servicii de bază și să plătească salariile. Cu toate acestea, proiectele de regionalizare/descentralizare au murit din fașă deoarece cu cât sunt mai multe funcții, cu atât mai bine, și nimeni nu vrea să piardă accesul la bani, chiar dacă este vorba de comune sărace. Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968. Pe 16 februarie, Marea Adunare Naţională a adoptat „Legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România“, prin care se deființează regiunile și raioanele și se revine la împărțirea pe județe, desființată de autoritățile comuniste după 1948. În urma revenirii la organizarea tradiţională, România cuprindea 39 de judeţe, 2.706 comune, 47 de municipii şi 189 oraşe, potrivit informațiilor publicate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. În 1981, legea este modificată și apar Judeţele Giurgiu, Ialomița şi Călăraşi prin reorganizarea judeţelor Ialomiţa şi Ilfov. De atunci, legea a suferit mici modificări, de transformare a unor comune în orașe, a orașelor în municipii, dar nimic important în ansamblu. În prezent avem 41 de județe, 103 municipii (inclusiv București), 320 de orașe, 2859 de comune. În afară de împărțirea pe județe, România este împărțită și în opt regiuni de dezvoltare, corespondente nivelului NUTS-2 de diviziuni al UE, dar fără a avea capacități administrative. Această împărțire a fost făcută prin Legea 315/1998 și este folosită în principal pentru gestionarea proiectelor derulate cu fonduri europene. Încercări eșuate După 1989, problema regionalizării a fost ridicată de Guvernul Năstase, însă a fost abandonată până în 2011, când președintele Traian Băsescu au redeschis discuția. Acesta propunea ca judeţele să se transforme în opt regiuni, dupa modelul care deja funcționa, a regiunilor de dezvoltare. În același an, după înființarea USL, alianța a lansat programul să privind dezvoltarea regională, în care propunea transformarea celor opt regiuni de dezvoltare în centre ale administraţiei locale, transformarea Senatului într-o cameră a puterilor locale şi înfiinţarea unor consilii regionale, conduse de un preşedinte ales. Modelul USL propunea şi înfiinţarea de instituţii noi: Consiliul Regional, condus de un preşedinte ales, transformarea Senatului şi apariţia Curţilor de Apel regionale. Dup[ mai multe discuții, subiectul a fost abandonat. Acesta a fost reluat în campania electorală din 2012, fiind inclus în Programul de Guvernare 2013-2016 al USL, dar a devenit temă de campanie, mai ales în zonele în care există o diversitate etnică. După câștigarea alegerilor parlamentare, USL a propus ca, prin modificarea Constituţiei, să fie instituite regiunile, iar varianta luată în calcul era de împărţirea pe actualele regiuni de dezvoltare, ce funcţionează în ţară din 1998 şi care sunt coordonate de câte o agenţie, organism neguvernamental, de utilitate publică. Inițial, proiectul a apărut ca un draft, neasumat de Guvern. Apoi acesta a fost păstorit de Liviu Dragnea, vicepremier și ministrul Dezvoltării la vremea respectivă. Proiectul prevedea ca teritoriul României să fie împărţit în opt regiuni, cu reşedinţele la Bucureşti, Alba Iulia, Piatra Neamţ, Cluj Napoca, Brăila, Timişoara, Craiova, Călăraşi, iar fiecare regiune este formată din două sau mai multe judeţe. Regiunile prevăzute de proiect erau: a) Regiunea Bucuresti-Ilfov: municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov, cu reşedinţa in municipiul Bucureşti; b) Regiunea Centru: judeţele Alba, Brasov, Covasna, Harghita, Mures si Sibiu, cu reşedinţa in municipiul Alba Iulia ; c) Regiunea Nord Est : judeţele Bacău, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Suceava si Vaslui, cu reşedinţa in municipiul Piatra Neamţ ; d) Regiunea Nord Vest : judeţele Bihor, Bistrita-Nasaud, Cluj, Maramureş, Satu Mare si Sălaj, cu reşedinţa in municipiul Cluj-Napoca ; e) Regiunea Vest : judeţele Arad, Caras-Severin, Hunedoara si Timiş, cu reşedinţa in municipiul Timişoara; f) Regiunea Sud Vest: judeţele Dolj, Olt, Vâlcea, Mehedinţi si Gorj, cu reşedinţa in municipiul Craiova; g) Regiunea Sud: judeţele Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova si Teleorman, cu reşedinţa in municipiul Călăraşi ; h) Regiunea Sud Est : judeţele Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea şi Vrancea, cu reşedinţa in municipiul Brăila. Ca model de organizare, proiectul propunea ca regiunile să aibă statutul ”unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia regională şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice regionale”. Acestea urmau să fie conduse de un Consiliului regional, care „se alege pentru un mandat de patru ani”. Documentul prevedea ca fiecare regiune să își stabilească un buget multianual. Pe lângă fiecare proiect se dorea înființarea unui Consiliu Consultativ Economic şi Social, organism cu rol consultativ. Ulterior Victor Ponta, premier la vremea respectivă, a anunțat că prioritatea legislativa a PSD va fi ca regionalizarea sa se faca prin proiect de lege fără a mai astepta revizuirea Constitutiei, iar PSD sprijină varianta cu cu zece regiuni: împartirea regiunii Sud-Est în două regiuni, astfel încât Dobrogea să fie de sine stătătoare. Cea de-a zecea regiune urma să aibă centrul la Sibiu, fiind separată de regiunea cu capitala la Brasov. Liberalii nu s-au implicat, opoziția s-a opus, iar UDMR a avertizat că nu va acccepta ca spaţiul locuit tradiţional de secui să fie împărţit între regiuni diferite. Astfel proiectul a murit. Subiectul a fost readus în discuție în 2015 de Klaus Iohannis, în programul electoral. "Ca Președinte al României, voi susține reluarea unei discuții serioase cu privire la regionalizare și descentralizare. Actuala împărțire administrative teritorială a României datează din perioada comunistă și transformările prin care a trecut nu i-au alterat fondul" a scris Klaus Iohannis în programul electoral cu care a câştigat Preşedinţia României. De atunci însă nu s-a mai discutat. Bolojan: Din păcate, nu s-a făcut mare lucru de 30 de ani Ilie Bolojan, primarul municipiului Oradea și președinte executiv Asociația Municipiilor din România, a declarat că un astfel de proiect poate fi realizat doar dacă există un consens politic și o majoritate stabilă în Parlament. ”Ciclic, în România s-a discutat despre reorganizarea administrativă, despre descentralizare, dar din păcate nu s-a făcut mare lucru de 30 de ani. În acest timp, alte țări, de exemplu Polonia, cred că a făcut vreo două reforme în așa fel încât organizarea să corespundă nevoilor actuale ale țării. Un astfel de proiect se poate face doar după niște alegeri, când ai o majoritate stabilă, dacă există și o negociere politică putere-opoziție, ca să existe un acord politic pe tema aceasta. Acestea ar fi niște condiții foarte bune ca această reformă să se întâmple. Altfel, după modelul pe care îl știți, legat de moștenirea dezastruoasă și că trebuie schimbat tot ce au făcut cei de dinainte, ne putem trezi cu tot felul de schimbări.”, a explicat Bolojan pentru HotNews.ro. Mihai Chirica, primarul Iașiului, este de părere că proiectul regionalizării nu s-a implementat din lipsă de viziune. ”Noi tot timpul ne-am lovit de lucruri mici, fără să privim mai departe, strategic, cu o viziune pe termen lung, cu elemente care să nu fie influențate de voința politică a unui guvern sau altul și să rămână elemente de strategie națională indiferent de culoarea guvernării”, a declarat Chirica pentru HotNews.ro. Probleme și soluții Ilie Bolojan , primarul orașului Oradea și Președinte Executiv al Asociației Municipiilor din România, este de părere că principalele probleme ale actualului sistem sunt birocrația excesivă, aparatele administrative supradimensionate, dar și lipsa de coordonare și astfel blocarea marilor proiecte. Una dintre soluții ar fi unirea mai multor comune sărace sau alipirea lor la orașele mari din vecinătate. ”De exemplu, una din problemele pe care noi le avem este această pulverizare cu multe comune care nu au venituri proprii din impozitele și taxele locale, în așa fel încât să ofere servicii cetățenilor, iar ele sunt finanțate an de an cu sume destul de consistente de la Guvern, ceea ce însemnă un consum important de resurse, ineficient. O coagulare a comunelor din zonele metropolitane în jurul orașelor, astfel încât aceste primării care au granițe cu localitățile mari, să devină primării de sector, este soluția. S-ar face planuri de dezvoltare integrată și aceste zone ar deveni funcționale. De exemplu, comunele din jurul Bucureștiului și al Brașovului să devină primării de sector. În primă etapă. În felul acesta rețelele edilitare, transportul public, mobilitatea sunt gândite la nivel regional. Astfel sunt disfuncționalități. Comunele care nu pot oferi servicii singure, ar putea să se asocieze și să rezolve servicii în formulă partajată. Divizarea generează luarea deciziilor într-un mod greoi. dacă trebuie să faci un drum, de exemplu, care traversează mai multe comune, și poate ai nevoie de exproprieri, trebuie să convingi fiecare Consiliu să voteze cu două treimi anumite hotărâri și pot fi calcule locale cu miză mică care nu permit acest lucru. Din punctul meu de vedere o metropolizare ar fi mult mai importantă pentru că țara se dezvoltă neuniform, orașele mari funcționează ca niște locomotive economice, iar localitățile mari funcționează și ele ca niște poli de dezvoltare mai mici. O aglutinare în jurul acestora ar face ca oportunitățile să fie exportate mult mai ușor în zonele limitrofe”, a explicat Bolojan. Acesta propune desființarea Consiliilor județene. ” Consiliile Județene s-au dovedit niște structuri administrative ineficiente, care au avut un caracter pronunțat politic și care nu au făcut decât să-i țină în lesă pe primarii de comune prin alocările politice preferențiale. Aceste structuri au generat extrem de puține proiecte..

copyright © 2024 mesagerul.ro