„Am crezut mereu că recordurile există doar pentru a fi depășite”, afirma în 2013 Michael Schumacher, un star printre piloții Formulei 1 (F1). La vremea aceea, recordul său de 91 de victorii în F1 părea în siguranță: cel mai apropiat pilot activ avea doar 32. Totuși, pe 11 octombrie britanicul Lewis Hamilton îl egala și este pe cale de a i-l atinge și pe cel de șapte sezoane câștigate. Ascensiunea lui Hamilton a aprins dezbaterea dacă este este cel mai bun pilot F1 din toate timpurile. Comparațiile între sportivi din epoci diferite este dificilă – mai ales în sporturile cu motor, unde concurentul depinde de mașină. Mai mult, F1 și-a schimbat cu regularitate sistemul de punctaj, numărul de curse, piloți și echipe. Dar analiza statistică poate aborda multe din aceste nuanțe. Jurnaliștii de la The Economist au proiectat un model matematic pe baza unui studiu al lui Andrew Bell de la University of Sheffield, care măsoară impactul celor 745 de piloți din istoria F1. Modelul convertește mai întâi în puncte ordinea din clasamente, utilizând sistemul din 1991-2002 de 10 puncte pentru primul loc și șase pentru al doilea. Ajustează aceste scoruri pentru efecte structurale, ca numărul și performanțele anterioare ale altor piloți din cursă. Apoi împarte meritele între piloți și vehiculele lor. (Azi, F1 are 10 echipe, fiecare cu doi piloți și un tip de mașină). Descurcarea acestor factori nu este simplă. Schumacher a fost cel mai mult la vârf cu Ferrari, ca și Hamilton cu Mercedes, oferind date insuficiente despre evoluțiile lor cu alte mașini. Si colegii lor de echipă s-au schimbat adesea. Iar piloții care au concurat alături de Hamilton și Schumacher au făcut-o mult mai bine în acele perioade decât în oricare altele. Iar dacă inginerii de la Mercedes și Ferrari i-au stimulat pe coechipieri atât de mult, atunci au făcut-o și pentru starurile lor în aceeași măsură. D..