În vreme ce premierul Benjamin Netanyahu semnează acorduri diplomatice care chipurile au scos din ecuația anexarea, realitatea din teren este inversă. De fapt, în Cisiordania are loc o anexare de facto graduală și continuă, scrie Haaretz, citat de Rador. Comitetul Afacerilor Externe și Apărării al Knessetului a avut în iulie și august două ședințe dedicate „acaparării de către palestinieni a Zonei C”. Participanții la discuții s-au plâns că în 61% din Cisiordania construcțiile palestiniene sufocă coloniile israeliene și le sabotează șansele de a se extinde și mai mult. Acesta e opusul absolut al realității. La negocierile care au precedat Acordurile de la Oslo, Cisiordania a fost împărțită în trei zone: A, B și C. Deși teritoriile din Zona C au fost definite ca fiind sub controlul civil și militar al Israelului, aceasta era o definiție temporară urmărind să planifice o nouă detașare graduală a armatei israeliene în zonă. În această zonă locuiește o populație palestiniană veche și diversă, iar pământurile de acolo sunt rezervele ei de pământ. Pentru țările occidentale - inclusiv SUA - și arabe care au sprijinit acordurile, precum și pentru israelieni și palestinieni, era clar că Zona C va fi parte din statul palestinian ce urma a fi înființat lângă Israel. Dar Israelul nu s-a limitat la a-și perpetua controlul civil și militar în zonă - el a încercat constant, prin cinice metode birocratice și militare, să reducă numărul palestinienilor care trăiesc acolo, împiedicând concomitent orice dezvoltare și construcție corespunzând necesităților populației protejate și reducându-și sieși obligațiile avute în calitate de putere ocupantă. La ședințele comitetului din Knesset din 29 iulie ș..