Imaginați-vă o țară din Estul Europei unde primarii se aleg într-un singur tur, unde un partid mare, corupt și cu tendințe autoritariste controlează statul, mare parte din presă, supune instituțiile și întreține o atmosferă isterică. Dar în care opoziția reușește cumva să scoată un candidat unic, prin alegeri primare, în capitala țării și apoi câștigă capitala. Este vorba despre Ungaria și de Budapesta, în alegerile din week-endul trecut. Cum mă știți pasionat de subiectul alegerilor primare – am scris acum 16 ani primul articol în Dilema, am continuat cu o serie aici pe Contributors/Hotnews – mi s-au activat imediat antenele analitice și am purces să aflu detalii. Și încă o frază de context înainte să intrăm în subiect: astă vară, când eram parte din echipa de negocieri, am propus Alianței USR PLUS să organizăm alegeri deschise pentru desemnarea candidaților comuni – detalii AICI: Alegerile primare ale opoziției: soluția pentru a câștiga alegerile locale. O propunere pentru Nicușor Dan, Vlad Voiculescu și PNL . Vă recomand să citiți acest articol, ajută mult pentru context și comparații. Săptămâna care se încheie am profitat de faptul că grupul Renew s-a reunit la Frankfurt într-un exercițiu de auto-analiză și pus continentul la cale și i-am luat deoparte pe câțiva colegi din Momentum, partidul-frate din Ungaria – liberal, modern, antisistem, parte din Renew, cu doi europarlamentari. Ce urmează este rezumatul acestei conversații. Care a început la modul: băi, vreau să știu cum naiba ați făcut? La care primul răspuns a fost: Ca să fie foarte clar: e rezultatul unei istorii lungi de înfrângeri de către Fidesz, ne-a bătut Fidesz de atât de multe ori, încât fiecare dintre partidele astea am considerat că mai bine colaborăm. Dar cum să colaborăm, cine să lase unde? Deci, alegeri primare. Cine sunt actorii? 1. Momentum – este un partid apărut în 2017, fondat de un grup de prieteni, dintre care aproape jumătate participanți la discuția asta. Au început cu o petiție contra ideii că Budapesta să organizeze jocurile olimpice. Petiția a avut un succes aiuritor și Orban a retras cererea de organizare. Așa că amicii s-au trezit în centrul unui interes politic intens. De fapt, Momentum este ultima încarnare a unui val de partide noi, anti-sistem care tot apar, dispar, se reorganizează, divizează, reunesc în politica maghiară din ultimii 10 ani. Primul astfel de partid se numea chiar așa: ”Politica poate fi altfel”. Ele au rămas însă mici, prinse între colosul Fidesz și vechiul Partid Socialist. Momentum este deci șeful taberei anti-sistem în acest moment. La primele alegeri naționale de după fondare, în 2018, au ratat pragul de intrare în Parlament. Anul acesta au reușit însă 10% și au două europarlamentare în grupul nostru, Renew. 2. Partidul Socialist (PS) – aici nu sunt prea multe de zis. E vechiul partid al stângii, trecut prin câteva schimbări de lideri și oarecum onorabilizat de faptul că e victimă permanentă, care însă rămâne în picioare, a lui Viktor Orban, devenit el însuși Sistemul. 3. Coaliția Democratică (CD) este condusă de fostul prim-ministru (socialist) Ferenc Gyurcsany. S-a desprins de socialiști acum opt ani, are nouă parlamentari și patru europarlamentari. Aceștia sunt cei trei mari actori care s-au aliniat la alegerile locale trecute. Pe lângă ei mai sunt relevanți: 4. Jobbik - partid extremist, altădată spaima presei vestice. În cădere liberă în politica maghiară, scor slab la PE, anti-Orban. Cu potențial de a pune totuși candidați care să ia de la opoziție suficient cât să îi bată Orban. Cu potențial de a arunca în aer totul pentru că ”nu ne asociem cu fasciștii”, voi reveni la asta. 5 și 6. Două partide ecologiste mici care au participat la proces și care sunt relevante doar pentru a ști că pe lângă forțele mari au fost primiți și actori mici, pentru a ține frontul unit. Și Gergely Karacsony. Ca să stric suspansul încă de acum, el este candidatul unic al întregii opoziții care a reușit să bată primarul în funcție al Fidesz și să câștige Budapesta. Este un tip cu notorietate, dar mai degrabă controversat, analist politic vechi, apoi unul dintre fondatorii partidului ”Politica poate fi altfel”, din care a plecat împreună cu un grup de parlamentari, apoi a fost prin parlament, apoi primar al sectorului 14 (Budapesta are 23 de primării și consilii locale, le voi zice sectoare acestor sub-unități, ca să păstrăm discuția simplă). Karacsony este membru în unul dintre cele două partide mici ecologiste, de care am zis mai sus. A câștigat primăria cu 50,8%. Deci, cum s-au aliniat toate aceste forțe? Substratul mental a fost lunga listă de bătăi luate de toți de la Fidesz. Dar cum anume s-a întâmplat? Asta am încercat să aflu în detalii de la oamenii de la Momentum. Acum, dacă vi se pare că sunt mai fascinat de proces decât ar trebui, s-ar putea să aveți dreptate. Pentru acei dintre cititori care nu sunt membri prin partide și nici nu au chef să știe prea multe despre cum funcționează aceste animăluțe politice, atunci insistența mea poate părea sâcâitoare. Până la urmă, ce e mai logic ca niște partide care au luat bătaie de la Fidesz de mai multe ori la rând să se pună de acord să aibă candidați comuni dacă asta e singura șansă de bate Fidesz pentru că așa e sistemul electoral? Simplu, nu? Nu. Pentru că una e ce e logic de pe margine, și alta e politica reală. Deci, am vrut să știu, cine și cum a planificat și negociat. Cum de s-a acceptat o coaliție așa largă, de la Jobbik la Momentum, incluzând și cele două partide socialiste care sunt certate între ele. Cum de aparatele de partid nu au ținut cu dinții de chestia lor mică și au văzut tabloul de ansamblu? Știți, genul de mățăraie internă pe care și eu o ignoram pe vremea când păream un analist politic deștept la televizor, nu ca acum când sunt un politician pur și simplu. Mățăraie internă care presupune idei, interese, calcule multiple, complicate și al naibii de încurcate. Deci, s-a întâmplat așa. Întreg procesul de la Budapesta s-a dezvoltat mai degrabă pe parcurs decât top-down și organizat de la bun început. Când am citit în presă că opoziția de acolo a organizat alegeri primare în două tururi, nu prea am înțeles cum vine asta. Primarele sunt primare, nu pot fi în două tururi. De fapt, chiar au fost în două tururi, dar acum am înțeles cum vine. Primul așa-zis tur a fost organizat în ianuarie 2019. Era înainte de alegerile pentru Parlamentul European și cam toată lumea a ignorat procesul. A fost de fapt un proces declanșat de Partidul Socialist și aliații săi, la care a invitat și pe alții. Dar la acea vreme Momentum nu avusese succesul de la euro, era doar un partid extraparlamentar. Iar CD a lui Gyurcsany era doar aripa desprinsă din PS, cu care aveau relații reciproce de nervi. Toată lumea se aștepta că doar PS poate face probleme colosului Fidesz. Așa că PS a invitat pe toată lumea, dar nu era clar că sunt serioși cu invitația, iar procesul părea marginal, mai erau luni bune până la alegerile locale. Cum mi-au zis cei de la Momentum: la acel moment nu prea am luat în serios procesul, nimeni nu se gândea că Fidesz poate fi bătut, focusul nostru era pe alegerile europene. Deci, PS a mers înainte cu ceea ce acum se cheamă ”primul tur”, dar atunci nimeni nu știa că va mai urma un al doilea tur. Și aici s-a produs surpriza. Odată chemați oamenii la vot și implicați în proces, ei chiar au venit. Au votat 42.000 de budapestani. Așteptările maximale erau de 15.000. Asta a făcut ca cei înscriși în proces să aibă un start de vizibilitate în cursa mare. Acest prim tur a fost câștigat de Gergely Karácsony. Deci partidul mic aliat cu PS a dat un candidat vizibil și a câștigat cursa organizată de PS. Deocamdată părea că a) doar PS poate bate pe Fidesz, deci celelalte forțe puteau maxim promite să nu contracandideze, nu au făcut această promisiune explicit, dar aceasta era așteptarea publică și deci b) e problema PS și a partidelor mai mici aliate cu el să își stabilească un candidat. Cum au intrat totuși Momentum și Coaliția Democratică în poveste? Prima cumpănă a fost cea în care un un comedian celebru – un fel de Beppe Grillo spre Florin Călinescu, a anunțat cu surl..