Mesagerul.ro

 Adevărul despre Budapesta. Despre cum a câștigat opoziția Budapesta organizând alegeri primare

Adevărul despre Budapesta. Despre cum a câștigat opoziția Budapesta organizând alegeri primare

Imaginați-vă o țară din Estul Europei unde primarii se aleg într-un singur tur, unde un partid mare, corupt și cu tendințe autoritariste controlează statul, mare parte din presă, supune instituțiile și întreține o atmosferă isterică. Dar în care opoziția
Imaginați-vă o țară din Estul Europei unde primarii se aleg într-un singur tur, unde un partid mare, corupt și cu tendințe autoritariste controlează statul, mare parte din presă, supune instituțiile și întreține o atmosferă isterică. Dar în care opoziția reușește cumva să scoată un candidat unic, prin alegeri primare, în capitala țării și apoi câștigă capitala. Este vorba despre Ungaria și de Budapesta, în alegerile din week-endul trecut. Cum mă știți pasionat de subiectul alegerilor primare – am scris acum 16 ani primul articol în Dilema, am continuat cu o serie aici pe Contributors/Hotnews – mi s-au activat imediat antenele analitice și am purces să aflu detalii. Și încă o frază de context înainte să intrăm în subiect: astă vară, când eram parte din echipa de negocieri, am propus Alianței USR PLUS să organizăm alegeri deschise pentru desemnarea candidaților comuni – detalii AICI: Alegerile primare ale opoziției: soluția pentru a câștiga alegerile locale. O propunere pentru Nicușor Dan, Vlad Voiculescu și PNL . Vă recomand să citiți acest articol, ajută mult pentru context și comparații. Săptămâna care se încheie am profitat de faptul că grupul Renew s-a reunit la Frankfurt într-un exercițiu de auto-analiză și pus continentul la cale și i-am luat deoparte pe câțiva colegi din Momentum, partidul-frate din Ungaria – liberal, modern, antisistem, parte din Renew, cu doi europarlamentari. Ce urmează este rezumatul acestei conversații. Care a început la modul: băi, vreau să știu cum naiba ați făcut? La care primul răspuns a fost: Ca să fie foarte clar: e rezultatul unei istorii lungi de înfrângeri de către Fidesz, ne-a bătut Fidesz de atât de multe ori, încât fiecare dintre partidele astea am considerat că mai bine colaborăm. Dar cum să colaborăm, cine să lase unde? Deci, alegeri primare. Cine sunt actorii? 1. Momentum – este un partid apărut în 2017, fondat de un grup de prieteni, dintre care aproape jumătate participanți la discuția asta. Au început cu o petiție contra ideii că Budapesta să organizeze jocurile olimpice. Petiția a avut un succes aiuritor și Orban a retras cererea de organizare. Așa că amicii s-au trezit în centrul unui interes politic intens. De fapt, Momentum este ultima încarnare a unui val de partide noi, anti-sistem care tot apar, dispar, se reorganizează, divizează, reunesc în politica maghiară din ultimii 10 ani. Primul astfel de partid se numea chiar așa: ”Politica poate fi altfel”. Ele au rămas însă mici, prinse între colosul Fidesz și vechiul Partid Socialist. Momentum este deci șeful taberei anti-sistem în acest moment. La primele alegeri naționale de după fondare, în 2018, au ratat pragul de intrare în Parlament. Anul acesta au reușit însă 10% și au două europarlamentare în grupul nostru, Renew. 2. Partidul Socialist (PS) – aici nu sunt prea multe de zis. E vechiul partid al stângii, trecut prin câteva schimbări de lideri și oarecum onorabilizat de faptul că e victimă permanentă, care însă rămâne în picioare, a lui Viktor Orban, devenit el însuși Sistemul. 3. Coaliția Democratică (CD) este condusă de fostul prim-ministru (socialist) Ferenc Gyurcsany. S-a desprins de socialiști acum opt ani, are nouă parlamentari și patru europarlamentari. Aceștia sunt cei trei mari actori care s-au aliniat la alegerile locale trecute. Pe lângă ei mai sunt relevanți: 4. Jobbik - partid extremist, altădată spaima presei vestice. În cădere liberă în politica maghiară, scor slab la PE, anti-Orban. Cu potențial de a pune totuși candidați care să ia de la opoziție suficient cât să îi bată Orban. Cu potențial de a arunca în aer totul pentru că ”nu ne asociem cu fasciștii”, voi reveni la asta. 5 și 6. Două partide ecologiste mici care au participat la proces și care sunt relevante doar pentru a ști că pe lângă forțele mari au fost primiți și actori mici, pentru a ține frontul unit. Și Gergely Karacsony. Ca să stric suspansul încă de acum, el este candidatul unic al întregii opoziții care a reușit să bată primarul în funcție al Fidesz și să câștige Budapesta. Este un tip cu notorietate, dar mai degrabă controversat, analist politic vechi, apoi unul dintre fondatorii partidului ”Politica poate fi altfel”, din care a plecat împreună cu un grup de parlamentari, apoi a fost prin parlament, apoi primar al sectorului 14 (Budapesta are 23 de primării și consilii locale, le voi zice sectoare acestor sub-unități, ca să păstrăm discuția simplă). Karacsony este membru în unul dintre cele două partide mici ecologiste, de care am zis mai sus. A câștigat primăria cu 50,8%. Deci, cum s-au aliniat toate aceste forțe? Substratul mental a fost lunga listă de bătăi luate de toți de la Fidesz. Dar cum anume s-a întâmplat? Asta am încercat să aflu în detalii de la oamenii de la Momentum. Acum, dacă vi se pare că sunt mai fascinat de proces decât ar trebui, s-ar putea să aveți dreptate. Pentru acei dintre cititori care nu sunt membri prin partide și nici nu au chef să știe prea multe despre cum funcționează aceste animăluțe politice, atunci insistența mea poate părea sâcâitoare. Până la urmă, ce e mai logic ca niște partide care au luat bătaie de la Fidesz de mai multe ori la rând să se pună de acord să aibă candidați comuni dacă asta e singura șansă de bate Fidesz pentru că așa e sistemul electoral? Simplu, nu? Nu. Pentru că una e ce e logic de pe margine, și alta e politica reală. Deci, am vrut să știu, cine și cum a planificat și negociat. Cum de s-a acceptat o coaliție așa largă, de la Jobbik la Momentum, incluzând și cele două partide socialiste care sunt certate între ele. Cum de aparatele de partid nu au ținut cu dinții de chestia lor mică și au văzut tabloul de ansamblu? Știți, genul de mățăraie internă pe care și eu o ignoram pe vremea când păream un analist politic deștept la televizor, nu ca acum când sunt un politician pur și simplu. Mățăraie internă care presupune idei, interese, calcule multiple, complicate și al naibii de încurcate. Deci, s-a întâmplat așa. Întreg procesul de la Budapesta s-a dezvoltat mai degrabă pe parcurs decât top-down și organizat de la bun început. Când am citit în presă că opoziția de acolo a organizat alegeri primare în două tururi, nu prea am înțeles cum vine asta. Primarele sunt primare, nu pot fi în două tururi. De fapt, chiar au fost în două tururi, dar acum am înțeles cum vine. Primul așa-zis tur a fost organizat în ianuarie 2019. Era înainte de alegerile pentru Parlamentul European și cam toată lumea a ignorat procesul. A fost de fapt un proces declanșat de Partidul Socialist și aliații săi, la care a invitat și pe alții. Dar la acea vreme Momentum nu avusese succesul de la euro, era doar un partid extraparlamentar. Iar CD a lui Gyurcsany era doar aripa desprinsă din PS, cu care aveau relații reciproce de nervi. Toată lumea se aștepta că doar PS poate face probleme colosului Fidesz. Așa că PS a invitat pe toată lumea, dar nu era clar că sunt serioși cu invitația, iar procesul părea marginal, mai erau luni bune până la alegerile locale. Cum mi-au zis cei de la Momentum: la acel moment nu prea am luat în serios procesul, nimeni nu se gândea că Fidesz poate fi bătut, focusul nostru era pe alegerile europene. Deci, PS a mers înainte cu ceea ce acum se cheamă ”primul tur”, dar atunci nimeni nu știa că va mai urma un al doilea tur. Și aici s-a produs surpriza. Odată chemați oamenii la vot și implicați în proces, ei chiar au venit. Au votat 42.000 de budapestani. Așteptările maximale erau de 15.000. Asta a făcut ca cei înscriși în proces să aibă un start de vizibilitate în cursa mare. Acest prim tur a fost câștigat de Gergely Karácsony. Deci partidul mic aliat cu PS a dat un candidat vizibil și a câștigat cursa organizată de PS. Deocamdată părea că a) doar PS poate bate pe Fidesz, deci celelalte forțe puteau maxim promite să nu contracandideze, nu au făcut această promisiune explicit, dar aceasta era așteptarea publică și deci b) e problema PS și a partidelor mai mici aliate cu el să își stabilească un candidat. Cum au intrat totuși Momentum și Coaliția Democratică în poveste? Prima cumpănă a fost cea în care un un comedian celebru – un fel de Beppe Grillo spre Florin Călinescu, a anunțat cu surle și trâmbițe că își depune și el candidatura la primărie. Toată lumea îl ruga să nu, că ajută Fidesz, dar el nu și nu. Dar elementul cu adevărat crucial a fost modul în care niște alegeri au schimbat așteptările actorilor implicați (cam cum au schimbat alegerile euro în România, cam cum ar putea schimba alegerile prezidențiale, din nou?). Să fim clari, la acel moment, opoziția stătea pe rezultatele de la alegerile trecute, unde în Budapesta PS avusese 18.06%, Coaliția Democratică 8.65% și Momentum ratase intrarea în Parlament, dar avusese în Budapesta 5.75%. Din aceste procente era așteptarea că PS are o șansă cât de cât, pe când CD și Momentum nu au de ce să emită pretenții. Aici se întâmplă ”primul tur”. Dar apoi vin alegerile europarlamentare. Unde rezultatele în Budapesta arată așa: PS 11%, Momentum 20%, CD 23%. Ups. Moment în care atât Momentum cât și CD au zis: stați așa că nu merge să susținem automat pe candidatul socialist, chiar dacă au existat alegeri primare cu 42.000 de votanți, noi nu ne-am prezentat la ele și acum noi tocmai am bătut în Budapesta pe socialiști rău de tot. Vă dați seama că ați fost fraieri că nu v-ați prezentat atunci, le zic amicilor de la Momentum. Procesul ăla, primul tur cum ar veni, a acordat multă vizibilitate PS și candidatului ieșit din scrutin. Au zis că da. Revin. Deci avem un candidat susținut de PS și un partid ecologist mic ieșit din primul tur al primarelor, un Florin Călinescu care se agită că vrea și el și două partide confirmate ca primele pe Budapesta de către euroalegeri, care nu au participat la proces, dar au dat de înțeles că nu pun contracandidați, însă acum li se pare că au fost duse de nas. Deci, cum facem? Aici intervine un ONG care s-a oferit să organizeze ei un al doilea tur de scrutin, practic între candidatul ieșit din primul tur susținut de PS, candidatul CD și candidatul Momentum (comedianul a fost invitat și el să intre în cursă, dar nu a mai vrut). Baza de date cu simpatizanți urma să fie ținută de ONG, oamenii se puteau înscrie online sau la niște cabine de vot (corturi) care au stat în Budapesta trei săptămâni = publicitate electorală permanentă pentru proces și pentru opoziția unită. Fiecare candidat a semnat un fel de contract că respectă decizia ieșită din primare și nu va contracandida pe câștigător. Au intrat deci în cursă: Karacsony din partea PS și ecologiști, din partea CD a intrat o doamnă prezentatoare de știri celebră și din partea Momentum un domn care conducea o filială de sector a partidului, bun profesionist, dar puțin cunoscut. Dar deja alegerile primare aveau o viață a lor, procesul era mega urmărit de toată țara. Campania electorală a inclus dezbateri live între candidați pe Facebook și la TV. Fiind Budapesta – o treime din populația țării adică – fiind competiție, fiind tensiune – opoziția a furat complet showul. Rezultatul prost al Fidesz în toată țara a fost datorat și faptului că partidul lui Orban a părut un uriaș pasiv care asistă uimit la ceva care îl privește, dar nu poate nici controla, nici manipula, ceva efervescent față de propria încremenire. Au votat 72.000 de oameni, dintre care doar 8.000 online (procesul a fost destul de dificil, cu confirmarea identității și mai mulți pași, deci oamenii au preferat corturile). Rezultatele: candidatul Momentum 14%, candida CD – celebritate TV 36%, candidatul susținut de PS după primul tur – 49%. Apoi toată lumea l-a susținut pe acesta din urmă, care a bătut Fidesz și opoziția are primarul din Budapesta – o treime din țară. Așa se face. Acum, câteva probleme pe care le-am ridicat în discuția cu Momentum. 1. A fost acceptat ușor procesul? Nu, dimpotrivă. Acum, după ce s-a dovedit câștigător toată lumea consideră că era ”normal” să fie așa. Dar au apărut editoriale de la oameni deștepți care arătau pe puncte că va fi un dezastru, ba chiar că Orban a organizat chestia ca să distrugă de tot opoziția. Una dintre temeri: candidații opoziției se vor distruge reciproc în dezbateri și atacuri electorale și vor ieși toți compromiși, lăsând loc liber pentru Fidesz. De fapt, candidații au fost destul de politicoși unii cu alții. Fără să fie nicio înțelegere explicită pentru asta. Și așa e cu primarele peste tot: oamenii știu că e ceva temporar starea de competiție și că apoi vor trebui să se unească pentru a bate adevăratul adversar. Publicul sancționează drastic ieșirile prin alunecare, întreaga competiție e setată pentru unitate, nu pentru atac. Am trăit asta pe pielea mea la alegerile primare din interiorul USR la euro – fiind o figură notorie, cei care m-au atacat ca să câștige și ei notorietate au fost prompt sancționați de votanți și au ieșit după locul 50 în jos și nu și-au revenit nici azi din șoc. Regula e clară: la primare, nu ataci, dezbați, sugerezi, dar nu dai cu tunul. 2. A existat temerea că procesul poate fi deturnat de Fidesz, care putea să își pună membrii să voteze? Da, a existat această temere. Care, adaug eu, există în orice proces de alegeri primare. Dar care temere nu se probează în practică. Pentru că nu e clar cum anume se poate ”deturna”. Cine poate spune matematic care era adeversul convenabil pentru Fidesz? Nu e deloc clar. În propunerea mea internă pentru Alianța USR – PLUS voiam să minimizez acest risc, propunând ca alegătorii să se înscrie într-un registru electoral cu ceva luni înainte și să doneze contravaloarea a șase cotizații pentru viitoarea campanie comună. Astfel, puteau verifica ai noștri pe cei înscriși și era scumpă o tentativă a PSD. Amicii de la Budapesta au avut o idee chiar mai bună la care trebuie să medităm: fiecare alegător semna o declarație de principii. Care în esență zicea ceva de genul: Ungaria merge într-o direcție greșită, autoritaristă și e nevoie să fim uniți ca să batem Fidesz. Bon, zic eu, și nu putea să vină Fidesz cu 100000 de votanți să semneze asta? Băi, nu zic ei. În primul rând, ce să voteze cei 100000 de mii? Că aveau de ales între trei opozanți la fel de răi pentru Fidesz. Apoi, chiar nu poți să ceri atâtor oameni să semneze că partidul lor e de rahat, apare disonanța cognitivă, nu poți să faci așa ceva și să ții și secret și să îți și iasă. Logic. 3. Și-au promis susținere reciprocă pentru poziții în primărie după, astfel încât procesul să nu fie de gen câștigătorul ia totul și ceilalți nimic? Da, și formal și informal cei trei candidați au promis că cei care pierd vor fi susținuți pentru a fi viceprimari. 4. De ce nu ați făcut un sondaj și să susțineți pe cel mai bine plasat? Sondajul nu mobilizează lumea la vot. Publicul a fost efectiv atras de tot procesul și de posibilitatea de a decide el. Și încă ceva: Fidesz a luat la fel de multe voturi acum ca data trecută, când a câștigat primăria Budapestei. Orban nu a pierdut voturi. Opoziția unită și tot acest proces spectaculos a mobilizat electoratul anti-Orban. Un sondaj nu face asta. 5. Cum naiba să vă aliați cu fasciștii? Răspuns: Jobbik au fost distruși de alegerile pentru PE. Deci mai degrabă au fost văzuți ca marginali în proces. Apoi, nu a fost o alianță explicită, mai degrabă Jobbik și-a asumat că nu pune contracandidat, nu a fost parte dintr-un proces cu pupături publice. Aici am insistat, pentru că știu cum e cu partidele noi și democratice. Așa că vă zic ce am obținut după insistențe. Momentum, partid nou, democratic, unde sunt dezbateri interne zgomotoase pe care presa le prezintă ca scandaluri castratrofice (și unde liderul fondator a demisionat după primul test electoral – pe bune că nu inventez nimic, istoria partidelor noi din estul Europei e uimitor de similară, povestea cu liderul fondator plecat curând după ce partidul refuză să fie doar organizație de lider se repetă și în Polonia cu partidul liberal anti-sistem. Motivele pentru care USR e cel mai de succes și mai rezistent dintre toate aceste start-upuri politice din Est sunt interesante, posibil să revin la acest subiect). Deci să nu credeți că un partid liberal, democratic, modern, anti-sistem decide ușor și peste noapte să participe la un proces electoral comun cu fasciști, socialiști, Ponta-Gyurcsany (ca să vedeți ce amuzant e totul: acești doi foști premieri socialiști au vrut amândoi să se afilieze la Renew și i-am refuzat pe amândoi). Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro

copyright © 2019 mesagerul.ro