Mesagerul.ro

Am întrebat studenți la medicină care vor să profeseze în România de ce nu aleg emigrarea: "Nu vreau să ajung «românul» care lucrează în spital"

 Am întrebat studenți la medicină care vor să profeseze în România de ce nu aleg emigrarea: Nu vreau să ajung «românul» care lucrează în spital

​Dacă trendul general în societate este ca doctorii să plece din România, există totuși și studenți la medicină care aleg să rămână și să profeseze aici. Am stat de vorbă cu câțiva dintre aceștia și i-am întrebat ce-i reține în România, în condițiile în care mulți dintre colegii lor vor să emigreze: dorința de a fi aproape de familie și prieteni, dar și aceea de a contribui la schimbarea țării sunt doar două dintre argumentele pe care mi le-au spus. În România există percepția generală că cei mai mulți studenți la medicină vor emigra imediat ce termină facultatea. Zece mii de medici au plecat numai în ultimii doi ani. Doar în Germania, în 2016, profesau 4285 de medici români, fără a lua în calcul alte cadre medicale, cum ar fi asistenții. Trendul nu pare să se schimbe prea curând. Motivele sunt diverse: tinerii medici s-au săturat de corupție, vor să fie respectați profesional și uman, să beneficieze de condiții mai bune pentru a-și face meseria și, nu în ultimul rând, salariile mai mari din Vest. Eu am stat de vorbă însă cu studenți în ultimul an de facultate sau care au absolvit recent și care nu vor să emigreze. Iată care sunt motivele lor: Andreea, proaspăt absolventă a UMF „Carol Davila”, București: „Un factor decisiv este că vreau să am aproape de mine familia și prietenii” „În primul rând este nevoie de mai multe cadre medicale la noi în țară, de mai mulți specialiști. Mai ales în orașele mici, nu în centrele universitare, București, Iași sau Cluj, unde majoritatea specializărilor sunt suprasaturate. De altfel, salariile, atât pentru medici rezidenți, cât și pentru specialiști au crescut considerabil în ultimii ani. Pe lângă asta, un factor important care te face să te gândești la o carieră în țară și nu în străinătate ar fi recunoștința pe care o primești din partea pacienților pe care îi tratezi. Bineînțeles, există și cazuri de pacienți mai nesimțiți sau fără cei șapte ani de acasă, dar sunt cazuri izolate. Cel mai des întâlnești oameni care se arată recunoscători față de munca pe care o depui pentru a-i trata. Iar în spitalele din România este nevoie de medici dedicați acestei meserii, care să-i trateze cu respect pe pacienți. Pe lângă asta, un factor decisiv este și faptul că vreau să am aproape de mine familia și prietenii. Contează suportul moral din partea lor și faptul că pot să le fiu și eu aproape.” Bianca, studentă anul 6 la UMF „Gr. T. Popa”, Iași: „Vreau să rămân în țară, dar am totuși rețineri privind mentalitatea românilor” „Îmi doresc, cel puțin în primii ani, să lucrez în țară. Deja știu calea pe care voi merge și pe de o parte mă ține aici faptul că deja cunosc tot personalul din serviciul în care sunt sigură, în proportie de 99%, că voi profesa. E oarecum din «comoditate», ca să spun așa, pentru că am muncit mult să ajung unde sunt acum și nu aș vrea să plec în altă țară ca să o iau de la capăt. Veniturile sunt relativ bune, nu se mai pune problema în momentul de față ca medicii rezidenți să muncească nopțile în spitale și să fie plătiți cu salariul minim. Trebuie să recunosc, totuși, că am rețineri față de profesatul în țară, dar nu neapărat din punctul de vedere al sistemului medical, ci mai mult pe partea personală, în ceea ce privește mentalitatea colectivă a românilor. Nu suntem suficient de deschiși la unele aspecte, suntem puțin prea conservatori în gândire. Și mai e și faptul că nu prea văd un viitor strălucit pentru țara noastră. Am și un avantaj pentru care vreau să rămân: fac de vreo trei ani voluntariat în cadrul UPU-SMURD și sunt hotărâtă ca la anul, când voi da rezidențiatul, să îmi aleg loc (sau post, dacă va fi cazul) pe medicină de urgență, în Iași. Având în vedere că e centru de formare și de pregătire a rezidenților, indiferent ce post mi-aș găsi pe zona Moldovei centrul meu de pregătire va fi tot la Iași, unde îmi doresc să rămân.” Ștefan, anul 6 la UMF „Gr. T. Popa”, Iași: „În străinătate aș ajunge cam la aceeași marjă de salarizare după ce plătesc toate taxele, chirie etc” „În primul rând, aș rămâne pentru că e mai ușor să te adaptezi și să faci față stresului într-un mediu în care poți lega ușor prietenii, iar în România cred că treaba asta e mult mai ușor de realizat decât în străinătate. Un alt argument ar fi faptul că salariile au început să crească și sunt chiar decente pentru medici, iar după o scurtă documentare am aflat ca în străinătate se ajunge cam tot în aceeași marjă de salarizare după ce se plătesc toate taxele, chirie, alimente și așa mai departe. Cred în același timp că a rămâne în România înseamnă, într-o oarecare măsură, a-mi face și datoria față de țara unde m-am născut. Bineînțeles, atât timp cât și țara își face datoria față de mine și de viitorii medici. Mi-aș dori să văd cândva România ajunsă la standardele țărilor evoluate din Europa. Cristina, anul 6, UMF „Carol Davila”, București: „Trebuie să mai rămână cineva și în țară și să încercăm cu toții să îmbunătățim sistemul” „Personal, primul argument e acela că toată familia și toți prietenii mei sunt aici. Îmi place orașul, «mediul meu», ca să zic așa. În plus, consider că trebuie să mai rămână cineva și în țară și să încercăm cu toții să îmbunătățim sistemul. Cred că țara noastră are nevoie mai mult ca altele de oameni care să lupte..

copyright © 2024 mesagerul.ro