Mesagerul.ro

“Guvernele căzătoare" din Moldova și Ucraina: Patru asemănări și două contraste

 “Guvernele căzătoare din Moldova și Ucraina: Patru asemănări și două contraste

Maximalismul așteptărilor față de “fenomenul Zelensky”, deși cu un nivel de materializare pozitiv, a fost prea ambițios pentru a determina metamorfoze radicale a panoramei politice ucrainene. În aceeași măsură, durata scurtă a schimbărilor din Moldova în jumătatea anului 2019 ( IPN, Ianuarie 2020), sub impactul guvernării idealiste a Maiei Sandu, nu a lăsat loc pentru înrădăcinarea proiectelor de reformă, promise în contextul anti-oligarhizării. Raportul Freedom House pentru 2020 elucidează mai degrabă stagnare, decât progrese majore în cele două țări, încă dominate de justiție politizată și influență oligarhică acută. Cu alte cuvinte, “ primăvara anti-oligarhică” a eșuat în vecinătatea estică a UE ( IPN, Iulie 2019), iar după un val de spontanietate și non-conformism are loc o revenire la „politica de rutină”, unde guvernarea informală și cea convențională co-există armonios. Cel „mai tânăr” executiv în istoria Ucrainei (112, August 2019) s-a dizolvat la indicația și presiunea președintelui Volodymyr Zelensky, din cauza nesoluționării anumitor probleme sistemice – salarizarea minerilor, contrabanda frontalieră etc. (President.gov.ua, 4 Martie 2020), acumulate în cele aproape trei decenii de independență. Președintele ucrainean a recunoscut că atingerea unor rezultate pozitive – în circa 7 luni – în toate domeniile este practic imposibil. Oricum, el a optat pentru un guvern introvert, condus de persoane obișnuite cu verticala puterii, care posedă instinctele necesare pentru navigarea într-un sector public rigid și stăpânit de numeroase complexe. În acest fel este urmărită îndeplinirea rapidă și necondiționată a celor mai nerealiste sarcini stabilite de către președinție, precum finalizarea războiului în Donbas (RBC, 4 Martie 2020) și reintegrarea sau reconectarea cu teritoriile ocupate și anexate de Rusia (UNIAN, 6 March 2020). Totodată, în Moldova, președintele Igor Dodon facilitează inițiativa de a re-amenaja guvernul și a-l infuziona cu prezența Partidului Democrat (PDM), ancorat anterior la oligarhul Vladimir Plahotniuc. În acest mod, președintele și Partidul Socialiștilor țintesc “stabilitate politică” și “guvernare eficientă pe termen lung” (Socialistii.md, 4 Martie 2020), în realitate, cel puțin până la alegerile prezidențiale din toamna anului 2020. Distribuirea ministerelor între Socialiști și PDM nu va afecta “politica externă echilibrată” (Realitatea.md, 5 Martie 2020), extrem de comodă pentru dialogarea fructuoasă cu Moscova. Mișcarea spre guverne mecanice, previzibile și controlabile, deși în detrimentul propriei credibilități și chiar longevități, denotă niște evoluții politice cu doze similare de risc atât în Moldova, cât și în Ucraina. Preocuparea excesivă de popularitatea oscilatorie, stimulată adițional de proximitatea scrutinelor electorale, prevalează asupra prioritizării reformelor strategice, necesare pentru bunăstarea instituțională și sectorială a intereselor publice, per ansamblu. Merită studiate câteva aspecte ce explică logica “guvernelor fluctuante”, care se perindă în vecinătatea estică a UE. Aceste aspecte permit trasarea anumitor linii de comparație, cât și de distincție, între cele două țări. Sunt scoase în evidență obsesia pentru centralizarea puterii politice, natura coordonată a schimbărilor politice, preferințele pentru “oamenii sistemului” și, nu în ultimul rând, fixarea pe ideea normalizării relațiilor cu Rusia. Patru asemănări Monopolul asupra puterii politice. În primul rând, strategiile partidelor de la guvernare – Partidul Socialiștilor și respectiv “Servitorul Poporului” – sunt conforme cu agendele setate de președinții de țară – Igor Dodon și Volodymyr Zelensky. Sub pretinsa neamestecare în deliberările din legislativ, ambii președinți au folosit partidele politice afiliate pentru a reamenaja executivele. Departe de a fi doar inclusiv și în virtutea unei opoziții fragmentate, aportul președinților din cele două țări la dinamica politică generală exemplifică dorința lor de a domina (și mai mult) adoptarea deciziilor. Prin urmare, în Moldova, guvernul Maiei Sandu a fost răsturnat de votul de neîncredere condus de Socialiști, care a adunat 63 de voturi din totalul de 101 (12 Noiembrie, 2019). Spre Est, demisia premierului ucrainean Oleksiy Honcharuk a fost susținută de 353 de deputați din 411 prezenți (DW, 3 Martie, 2020), chiar dacă benevolă, a fost orchestrată prin scurgeri de informație (WilsonCenter, 27 Februarie 2020). În ambele cazuri, implicarea președinților a fost determinantă. Schimbări politice regizate. A doua zonă de tangență constă în caracterul artificial și coordonat al proceselor politice, în care demisia premierilor sau răsturnarea guvernelor are loc cu pregătiri prealabile pentru situația post-factum. În Moldova, numele noului premier a devenit cunoscută publicului următoarea zi după votarea moțiunii de cenzură contra Maiei Sandu (Agora, 13 Noiembrie 2019), iar noul guvern a primit “lumină verde” peste încă o zi (IPN, 14 Noiembrie 2019). O dinamică și mai sporită s-a observat în Ucraina, unde majoritatea din legislativ a aprobat solicitarea de demisionare a premierului Honcharuk pe 4 martie 2020, tot atunci noul șef al executivului devine Denys Shmigal, care păstrează 6 miniștri vechi în noua garnitură a executivului, alcătuit din 17 portofolii (KyivPost, 4 March 2020). Predilecția pentru guverne introverte. Cea de-a treia similitudine reiese din convingerea că “oamenii din sistem” se potrivesc mai bine pentru actul guvernării, decât cei din afară. Proveniența din societatea civilă, deși servește pentru legitimitatea guvernării, pare să fie incompatibilă cu sistemele închise în care tipul centralizat de luare a deciziilor este mai preferabil decât cel liberalizat, pluralist și, respectiv, divers. Astfel, Igor Dodon a justificat selecționarea lui Ion Chicu prin profesionalismul acestuia, complementată de lipsa de orice ambiții politice (Agora, 13 Noiembrie 2019). Oricum, legăturile lui Chicu cu Partidul Democrat și alte partide sistemice (Partidul Comuniștilor din anii 2000) nu poate fi neglijată. În Ucraina, nemulțumirea de eficiența cabinetului lui Honcharuk – de la pregătirea proiectelor de lege și până la autoritatea slabă în teritoriu – dominat în discursul lui Zelensky și al administrației sale practic din primele luni de activitate a guvernului (RBK, 23 Decembrie 2019). Absența unei loialități necondiționate față de Zelensky, popularitatea dezagreabilă (sub 35% în februarie 2020), dar și incapacitatea de a lucra în tempouri accelerate și în condițiile unor limitări obiective multiple a favorizat o revenire la serviciile “oamenilor din sistem”. Deși contrar promisiunilor electorale, autoritatea fețelor noi este considerată insuficientă pentru a guverna țara în stilul centralizat de care dispune Zelensky în Ucraina. Totuși, optând pentru cei din “sistem”, sunt re-aduși în prim plan exponenți ai guvernelor corupte din trecut sau care au în spate legături cu oligarhii. Evidențel..

copyright © 2024 mesagerul.ro