A 30-a aniversare de luna viitoare a căderii Zidului Berlinului marchează un moment epocal în relaţiile internaţionale, însă promisiunea iniţială a ceea ce îndeobşte numim revoluţiile din 1989 s-a estompat între timp.De fapt, privind acum din perspectiva anului 2019, e uneori necesar să ne uităm în urmă şi să ne amintim enormul val de optimism care a măturat întregul bloc estic, începând din Polonia şi Ungaria şi până la Berlin. Au venit apoi Revoluţia de Catifea din Cehoslovacia, răsturnarea dictaturii comuniste din România în decembrie 1989 şi, în decembrie 1991, implozia Uniunii Sovietice, scrie Rador, citând ARAB News. Acea perioadă ameţitoare a relaţiilor internaţionale, după înfruntarea bipolară de decenii SUA-URSS, a dat naştere unor aşteptări optimiste privind configuraţia lumii post-război rece. Însă viziunea unora privind o ordine universală a statelor liberale, capitaliste şi democratice trăind în pace şi mulţumire a fost nu numai spulberată, ci şi înlocuită de o altă realitate. Deşi este încă prea devreme pentru a face evaluări definitive, 2016 ar putea fi văzut ca unul dintre punctele de cotitură ale perioadei post-1989; Donald Trump a fost ales preşedinte al SUA, iar Regatul Unit a votat părăsirea UE. Ce a fost îndeosebi uimitor legat de aceste două evenimente este faptul că două ţări cunoscute până atunci pentru stabilitatea lor politică, doi actori tradiţional implicaţi în configurarea ordinii internaţionale, au făcut ca lumea să devină considerabil mai instabilă. Totuşi, chiar dacă 2016 s-a putea dovedi a fi un an definitoriu pentru istorici, o volatilitate politică semnificativă constituia deja de o vreme o trăsătură a politicii internaţionale. În cea mai mare parte a intervalului scurs de la cumpăna mileniilor, state autoritare precum Rusia au părut a fi în ascensiune, terorismul islamist a reprezentant o problemă considerabilă, iar state instabile precum Coreea de Nord au dobândit arme nucleare. Atât de accentuată a fost această debandadă încât unii universitari au indicat 2001, care va rămâne pentru totdeauna în memorie pentru atentatele de la 11 septembrie din SUA, drept începutul unei noi „crize de 20 de ani”, similară cu perioada interbelică (1919-1939). Argumentaţia în această privinţă se bazează, parţial, pe numeroasele provocări cu care s-a confruntat ordinea internaţională dominată de SUA, nu doar pe problema nucleară nord-coreeană şi pe cea a terorismului internaţional. Alte linii de fractură geopolitic..