​​Covid 19 este un virus. Nu se știe dacă este unul natural sau dacă cineva l-a scăpat dintr-un laborator. Acum nu mai contează, e liber, ca toate relele din cutia Pandorei. Zburdă peste meridiane, a ajuns în 64 de țări până la acest moment. Se estimează că are un potențial de a infecta 50% din populația globului. Efecte? O rata - epidemiologii spun că una mică - de mortalitate de aproximativ 2%, afectând, ca orice virus, pe cei vulnerabili deja, cu imunitate scăzută. Firește, nimeni nu-și dorește să testeze dacă se înscrie în “clubul select” de 2%. Prin urmare, e panică. În fața perspectivei infectării propriei populații cu un virus nou și cu efecte relativ necunoscute, fiecare stat trebuie să ia măsuri. Iar aici intervin două modele prestabilite. Modelul antic - da, virusurile ne însoțesc de mult pe drumul civilizației - de izolare forțată, dură, extremă, fără nicio milă, a celor bolnavi. Eventual chiar îndepărtarea lor fizică din mijlocul comunității. În Evul Mediu, satele cu ciumă erau arse. Azi e un pic mai dificil, oamenii au drepturi. Sau modelul modern, izolarea bolnavilor în spitale, pregătite cu echipamentele necesare pentru asigurarea stabilizării virusului. Tentația fiecăruia dintre noi va fi să considere că modelul modern de stăpânire a unei epidemii este de la sine înțeles că se va aplica în timpurile noastre. Ei bine, nu e așa. Nici un sistem de sănătate nu poate face față concomitent unui număr de bolnavi care depășesc procentele din populație în mod obișnuit spitalizate. În plus, ce facem? Îi aruncăm pe bolnavii din spitale, doar ca să facem loc pentru cei infectați cu coronavirus? Este exclus. Și astfel realizăm, încet, încet, că ne vom întoarce la modele mai dure pentru stăvilirea epidemiei. Pe principiul avem o problemă, se caută o soluție, orice stat poate, profitând de epidemie, să încalce și ulterior - de ce nu - să păstreze reguli care încalcă drepturile individuale. Regimurile totalitare nu au dileme. Este simplu. Bolnavii de coronavirus se împușcă - da, știu, este doar un zvon, dar așa se pare că a procedat Coreea de Nord - sau se sudează în case, să nu iasă. Dacă izbucnește un incendiu? Asta e, ghinion. Așa se asigură respectivele state că vor salva populația de indivizi. Această abordare rezistă, în orice regim, oricât de dur ar fi, cât timp numărul de indivizi - în cazul de față infectați - sunt mai putini decât cei care alcătuiesc populația. Dar când devin aproape egali? Atunci ce se va întâmpla? Regimurile democratice au multe întrebări în fața epidemiei. Să limităm libertatea de mișcare. Dar până unde și până când? Să limităm libertatea de exprimare, pentru că se răspândesc zvonuri? Este clar că, într-o țară car..