Mesagerul.ro

Autoguvernarea justiție. Starea la zi – capturarea sistemului de forțe din interior

 Autoguvernarea justiție. Starea la zi – capturarea sistemului de forțe din interior

Ideea autoguvernării sistemului de justiție a apărut acum 10 – 15 ani în Europa ca un fel de panaceu împotriva presiunilor exterioare sistemului de justiție, multe venite din mediul politic, dar nu numai. Un accent deosebit în favoarea acestei idei a fost pus de Consiliul Europei, precum și de Uniunea Europeană, în special de Comisia Europeană, la începutul și mijlocul anilor 2000 în contextul accederii unor state din Centrul și Estul Europei la Uniunea Europeană. Viitorul justiției, odată cu procesul de aderare al acestor state la UE și a impunerii ideii creării consiliilor judiciare în aceste state de către Comisia Europeană și Consiliul Europei (prin intermediul studiilor și rapoartelor Comisiei de la Veneției numeroase în epocă pe această temă), apărea ca fiind unul luminos1. De fapt, așa cum subliniază cercetători din mediul academic, ideea autoguvernării prin intermediul unor organisme articulate în interiorul sistemului de justiție a aparținut mai degrabă acestor instituții europene și mai puțin ele au venit din necesități autoasumate de sistemele de justiție naționale. România nu a făcut excepție. Așa numitele legi ale justiției, nr. 303, 304, 317 din 2004 (trecute printr-un amplu proces de modificare în anul 2005) au avut drept coordonată această idee a autoguvernării. Mai trebuie spus, ca o chestiune specifică României, că autoguvernarea sistemului de justiție în jurul factotum-ului Consiliu Superior al Magistraturii a mai avut o componentă ce poate fi integrată în aceeași idee a autoguvernării: apariția unei procuraturi speciale, anume Direcția Națională Anticorupție. De ce spun procuratură specială și nu specializată, deși specializarea acestei structuri era și este cea de luptă anticorupție: pentru că pe parcursul existenței sale a ajuns, prin adoptarea unor ordonanțe de urgență și modificări legislative aduse Legii 304/2004 privind organizarea judiciară, să se rupă nefiresc de dinamica Ministerului Public detașându-se, astfel, ca o putere în interiorul (și în exteriorul) Ministerului Public. De altfel, manifestarea ca o adevărată putere publică prin acțiuni publice – nu doar cele legate de instrumentarea de dosare penale sensibile –, uneori agresive la nivel de promovare publică a celor care au fost procurori șefi de-a lungul vremii a D.N.A., a și condus, alături și de alți factori externi sistemului de justiție, la semi-colapsul în care se zbate azi D.N.A. cu al său atribut constând în lupta împotriva corupției. O discuție separată, fără patimi, asupra acestei chestiuni poate cu altă ocazie. Nu de alta, dar ceea ce se întâmplă azi cu această Secție Specială de Investigare a Infracțiunilor din Justiție pare că repetă greșelile făcute de cei care au condus nu demult D.N.A. Cu referire la sisteme de justiție care „beneficiază” de astfel de autoguvernări, în analizele privind nu doar state din Europa Centrală și de Est (Slovacia, Ungaria, Polonia, România), dar și din state cu o vechime ceva mai mare în UE (Spania, Portugalia, Italia, chiar Franța și Olanda), experți, provenind marea lor majoritate din mediul academic, familiari cu acest subiect, atrag atenția asupra pericolului capturării sistemelor de justiție din interiorul justiției de către unii judecători2 cu scopurile vădite de a-și proteja propriile interese, în special de a-și perpetua poziții de frunte în sistemul de justiție, cum ar fi de președinți de curți supreme, funcții în consiliile judiciare, diverse funcții de conducere în puterea judecătorească și chiar la ministerul justiției. Concluziile pe care le trag acești specialiști, care cercetează acest fenomen pe care ei nu se sfiesc să-l privească ca având nu doar valențe judiciare, ci și sociale și economice, sunt de-a dreptul șocante pentru aceia dintre noi care nu reușim să trecem printr-un filtru critic prejudecata că toate ideile care (ne) vin de la instituțiile europene sunt încărcate de adevăr absolut și care conțin soluții salvatoare la probleme sistemice pentru statele membre UE. Astfel, acești experți vorbesc de mandarinizarea sistemului de justiție și de crearea unor falii deloc de dorit prin care „mandarinii” sistemelor de justiție pun presiune asupra colegilor lor judecători, care reprezintă marea majoritate bineînțeles3. Parad..

copyright © 2024 mesagerul.ro