​Primăriile din București închiriază parcări de reședință la prețuri modice, ceea ce, consideră specialiștii în mobilitate urbană, este o greșeală care contribuie la traficul infernal din Capitală. „Automobilul personal este un bun privat și firesc ar fi să fie parcat într-un spațiu privat”, consideră Mihaela Negulescu, doctor în mobilitate urbană și profesor la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” din București. Luată ca atare, declarația de mai sus poate ridica serioase semne de întrebare. Cum adică, dacă trăiesc într-un oraș cum este Bucureștiul, nu am voie să-mi parchez mașina pe domeniul public? Atunci de ce mai plătesc taxe și impozite administrațiilor locale? Realitatea este însă mult mai complicată și, evident, nu avem doar două variante de răspuns. În esență, nu le poți cere tuturor proprietarilor de mașini să-și cumpere propriile locuri de parcare (în primul rând, nu ar avea de unde), așa cum nici nu este obligatoriu ca domeniul public al orașului să fie tăiat în felii și împărțit cu generozitate locuitorilor care au autoturisme. Până la urmă unde se oprește dreptul nostru de a pretinde o bucată din spațiul celorlalți? Și dacă-l pretindem, cât suntem dispuși să plătim pe el?Pentru că, vrând-nevrând, tot ajungem la bani. O parcare de reședință în București, mai ieftină decât o șaorma Parcări de reședință din zona Unirea, „protejate” cu dispozitive de blocare și lădițe de pâine În acest moment, în Capitală există aproximativ 250 de mii de locuri de parcare de reședință. Este vorba despre acele parcări dintre blocuri, de pe marginea străzilor sau chiar de pe trotuare care au fost închiriate cetățenilor care locuiesc în zonă de administrațiile domeniului public (ADP) din cele șase sectoare. În multe situații, amenajarea acestor locuri pe trotuare au generat scandaluri pentru că s-au tăiat copaci sau au fost ocupate părți importante din trotuarele destinate pietonilor. Procedura administrativă e simplă: în fiecare an, cetățenii care au închiriat deja un loc de parcare merg la ADP-uri cu câteva acte (cartea de identitate original şi copie, certificatul de înmatriculare al autoturismului cu ITP la zi, original şi copie, și contractele de comodat/leasing, dacă e cazul) și li se reînnoiește automat contractul pe încă un an. Condiția e că nu pot primi mai mult de un loc de parcare pe apartament. În acest moment, sumele cu care sunt închiriate aceste parcări diferă în funcție de zonă și de sector, de la 37 lei/ an până la 77 de lei/ an (pentru zona centrală, de exemplu). Altfel spus, bucăți din domeniul public sunt cedate unor bucureșteni pentru aproximativ un euro și ceva pe lună. În varianta cea mai scumpă. Pentru comparație, un loc de parcare privat la Pasajul subteran Obor, de exemplu, costă 380 de lei pe lună. Ce mai trebuie spus aici este că posesorii locurilor de parcare închiriate de la primării se comportă aproape discreționar cu acestea. Unii și le-au marcat cu plăcuțe pe care scrie „Loc plătit”, alții le-au ocupat cu dispozitive de blocare (deși legal nu ar avea voie), astfel încât să nu poți parca acolo atunci când ei sunt plecați cu mașina. De asemenea, posesorii pot să te reclame la Poliția locală dacă le-ai ocupat locul și, din punct de vedere legal, dreptatea e de partea lor. S-a ajuns chiar la situații absurde, în care unii cetățeni au recurs la tot felul de practici de „rezervare”, de la borduri, bidoane cu apă sau scaune de plastic. În curând, în București, vor fi mai multe mașini decât oameni Și acum să ajungem la situația complet anapoda în care se află Capitala în ceea ce privește relația cetățeni-mașini. În București sunt acum înmatriculate peste 1.4 milioane de mașini, la doar 1,8 milioane de locuitori. Bucureștiul este în topul celor mai aglomerate orașe din Uniunea Europeană și al 14-lea în lume. Aproximativ 23 mii de români mor prematur în fiecare an din cauza poluării aerului, conform Observatorului Român pentru Sănătate, citat de PressOne. Cei mai mulți sunt din București. Se vorbește, deocamdată prea timid, despre drumul înfundat pe care a luat-o Bucureștiul în ceea ce privește mobilitatea urbană, în contextul în care nu se vede la orizont nicio soluție viabilă pentru a beneficia de o infrastructură de transport adecvată. Infrastructură care, chiar dacă s-ar construi la un moment dat, spun specialiștii, nu are nicio șansă să țină pasul cu creșterea exponențială a numărului de mașini personale. În acest context se ridică pe bună dreptate întrebarea: cât de sănătoasă este subvenționarea de către administrațiile locale a locurilor de parcare de reședință? Descurajează locurile de parcare ieftine folosirea mașinii personale? Într-un an cu alegeri locale, este imposibil să te aștepți ca o astfel de problemă să fie ridicată de primarii de sectoare. Sau de primarul general Gabriela Firea, ce tocmai a renunțat la taxa Oxigen de frica alegătorilor. Dar să vedem ce spun specialiștii. Am stat de vorbă cu doamna arhitect Mihaela Negulescu, doctor în mobilitate urbană și profesor la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” din București despre cum se împacă nevoia orașului de a avea mai puține mașini pe străzi, cu nevoia proprietarilor de a avea unde să-și lase autoturismele. „Unul dintre obiectivele majore ale politicilor de parcare este diminuarea parcării pe stradă, pentru recuperarea unor importante resurse de teren şi reamenajarea spaţiului public, cu beneficii de estetică urbană şi calitate a locuirii. Acest lucru nu se poate însă face dintr-o dată, ci treptat și diferențiat în diversele zone urbane, în funcție de caracteristicile lor, de obicei începând cu zona centrală. Într-o etapă de început şi în contextul unui indice de motorizare uriaş, cum este cel al Bucureştiului, pentru reducerea parcării pe stradă trebuie să se construiască alternative de parcare a volumului mare de automobile: parcări multietajate, supra/subterane”, ne-a explicat Mihaela Negulescu. „Automobilul personal este un bun privat și firesc ar fi să fie parcat într-un spațiu privat” Totodată, Mihaela Negulescu este de părere că posesorii de automobile greșesc atunci când pretind că locurile de parcare li se cuvin gratuit sau pe sume mici: „Cetăţenii cred şi pretind că administraţia publică este obligată să le asigure locuri de parcare, dar acest lucru nu este adevărat. Automobilul personal este un bun privat şi firesc ar fi să fie parcat într-un spaţiu privat, propriu sau închiriat. Admiţȃnd însă că în contextul actual acest lucru nu este posibil decȃt parţial, trebuie înţeles că, aşa cum noi înşine nu putem locui în spaţiul altcuiva gratuit, nu putem pretinde nici ca automobilul nostru să fie parcat gratuit în spaţiul altcuiva, privat sau public. Aşa cum noi plătim o chirie la preţul pieţei (în funcţie de zona şi valoarea clădirii pe care o închiriem), aşa şi parcarea automobilului pe stradă trebuie să se facă plătindu-se valoarea reală a utilizării spațiului de parcare, în funcţie de locaţia, caracteristicile şi valoarea zonei.” În niciun caz sumele pe care care primăriile le cer acum pentru locurile de parcare nu sunt corecte, susține Mihaela Negulescu: „Suma pe care aţi menţionat-o, de 77 lei/an, este net sub valoarea reală a utilizării unui loc de parcare în spaţiul public, în zone dens construite, cum ar fi ansamblurile de locuinţe colective, de exemplu. Este o sumă infimă pentru utilizarea unui spaţiu public limitat şi preţios a cărui vocaţie reală nu este găzduirea unor obiecte private, cum sunt automobilele, ci amenajarea şi utilizarea într-un mod benefic întregii comunităţi.” Cele trei motive pentru care este greșită „subvenționarea” locurilor de parcare de reședință În opinia Mihae..