Mesagerul.ro

Ce ne arată aceste alegeri în care nu s-a întâmplat nimic? Diasporele, Țăranul emancipat și neamul lui Dăncilă

 Ce ne arată aceste alegeri în care nu s-a întâmplat nimic? Diasporele, Țăranul emancipat și neamul lui Dăncilă

Pe parcursul acestor alegeri nu s-a întâmplat, într-adevăr, mai nimic notabil. Dar tocmai acest context relativ calm ar fi putut da tele-experților răgazul necesar ca să se uite puțin nu la ce ascund datele, ci la ceea ce acestea exprimă cu suficientă claritate. Iată câteva exemple cât se poate de banale, care ar trebui să ne pună însă pe gânduri. Să începem cu diaspora. În primul rând, poate că ar fi bine să renunțăm la termenul „diaspora”, nu din pedanterie, ci pentru că pur șimplu el înseamnă altceva și este folosit în statisticile mondiale pentru alte grupări populaționale. Prelunând astfel de date globale, de pildă, Ministrul pentru românii de pretutindeni a anunțat de curând că „9,7 milioane de români trăiesc în afara granițelor țării, iar 5,6 milioane sunt în diaspora”. Dar, în mod curent, nu la această diaspora ne referim. Și, apropo, de ce nu ne-am gândi și la „disporă” în termenul strict al cuvântului. Ce știm despre ea, ce (mai) știe ea despre noi, s-ar mobiliza/ ar putea fi ea mobilzată oare pentru o cauză sau alta? Ca de obicei, nu avem date. Să revenim însă la „diaspora” noastră cea de toate zilele, adică, de fapt, la migranții ultimelor decenii. Știm că sunt greu de numărat, dar evidențele OECD sugerează 3.4 milioane pentru 2016, Banca Mondială vorbește despre 3,58 milioane de persoane în 2017 (aproximativ 3 milioane în vârstă de muncă și, mai important, peste un sfert dintre aceștia înalt calificați), iar o serie de anchete de teren constată că numărul lor s-ar putea să fie mult mai mare. Aceste date sunt ultracunoscute, dar se pare că nimeni nu le-a pus în legătură, din câte știu, cu „diaspora electorală” – respectiv cu mitul acesteia –, mai ales acum, când mobilizarea acesteia a fost exemplară. Este totuși la îndemână și banal: dacă faci o socoteală simplă, constați că „diaspora electorală” reprezintă doar aproximativ 15% din total. Și cine este această parte de „diasporă”, este ea diferită sau doar partea nevotantă a aceleiași mari comunități românești? Personal, mă îndoiesc, așa că aș sugera ca, din prudență, să vorbim despre „diaspora” la plural. În sprijinul acestei perspective, aș adăuga o constatare minoră, dar sugestivă: Diaconu și Paleologu, fără nicio miză politică sau electorală pentru electoratul de peste granițe, au obținut împreună aproape 10% din voturile acestei diaspore a șantierelor de construcții și servicii domestice, așa cum ne imaginăm noi „diaspora”. Dincolo de orice fel de alte analize suplimentare, mi se pare evident că nu vorbim despre aceeași „diaspora” în toate aceste cazuri. Pe scurt, ea este deja o lume aparte, heterogenă, nu un „agent electoral” omogen. * Chiar dacă acel tsunami anunțat, care avea să răstoarne integral baza politică a țării, nu a avut loc precum era prevăzut (într-un mod ușor naiv…), trebuie să recunoaștem că să vezi harta electorală a României cu o „Moldovă albastră” rămâne ceva șocant. Eu trebuie să recunosc că am deschis laptopul cu harta de câteva ori, deși știam de mult rezultatele. Apoi am făcut un mic calcul: dacă luăm în considerare doar voturile de partaj (PSD versus PNL), cons..

copyright © 2024 mesagerul.ro