​În 2009 România câștiga la Haga procesul cu Ucraina privind delimitarea platoului continental al Mării Negre. O clasă politică jubilantă promitea atunci românilor „independență energetică” pe următoarele decade. Între timp au intervenit scandalul Sterling, faimoasa lege offshore și infama OUG 114. Noul Guvern anunță că își va asuma răspunderea pe modificarea ordonanței, eliminând și măsurile care au afectat sectorul energetic. Însă ce rămâne în urma ei? Am vorbit cu un specialist pe politici energetice, să văd ce s-a ales de promisiunea respectivă, zece ani mai târziu. Miza procesului cu Ucraina a fost una uriașă: nu doar exploatarea unor zăcăminte substanțiale deja cunoscute la momentul respectiv, ci și reducerea dependenței de gazul importat din Rusia, care mai obișnuiește să strângă robinetul Gazprom ca formă de șantaj. Deci aveam de câștigat și economic, și politic. De câștigat am câștigat. Sau am câștigat cel puțin procesul, că deocamdată independența energetică nu se întrevede la orizont. Curtea Internațională de Justiție acorda României aproape 80% din suprafața aflată în litigiu, adică vreo 9 700 de kilometri pătrați, care se estimau a conține 70 de miliarde de metri cubi de gaze naturale. Doar că, într-un stil tipic dâmbovițean, ceea ce trebuia să fie o veste bună s-a transformat într-un scandal monstru când s-a aflat că Guvernul Tăriceanu concesionase deja o parte din perimetrele din Marea Neagră către Sterling Resources, încă dinainte ca România să câștige procesul de la Haga. Ultimii ani au adus faimoasa lege offshore elaborată de binomul Dragnea-Vâlcov care i-a făcut pe investitori să amenințe că își fac bagajele și pleacă. La aceasta s-a adăugat deja infama Ordonanță de Urgență 114 care a a dat în cap mai multor sectoare din economie. Unul dintre cele mai afectate a fost chiar cel energetic, așa că am vorbit cu Ana Otilia Nuțu, specialist în politici energetice și de infrastructură la Expert Forum, să văd ce a rămas în urmă și dacă mai putem vorbi măcar de independență energetică. Ce s-a ales de „independența energetică”, la zece ani după câștigarea procesului cu Ucraina privind platoul Mării Negre? Am devenit importator net de energie electrică, am descurajat investițiile în exploatarea gazelor naturale în off-shore și le-am redus inclusiv în on-shore. Marea problemă este incertitudinea, un semnal foarte prost pentru investitorii serioși, mai ales când aceștia au și alte alternative, țări zdravene la cap sau măcar mai previzibile. Potențial avem, dar ne batem joc de el cu legi și reglementări proaste. Cum s-a ajuns în această situație? Cauzele sunt mai multe. Ca să enumăr doar o parte dintre ele: OUG 114; restricțiile din legea off-shore; fiscalitatea copy-paste dintr-o lege veche care era concepută să fie aplicabilă pentru zăcămintele on-shore și numai câtă vreme piața se liberaliza; reglementările proaste privind piața de echilibrare pentru energia electrică; subvențiile (ilegale) acordate unor jucători ineficienți; descurajarea concurenței din partea unor noi investitori; schemele de sprijin care îi avantajează pe cei care au intrat deja pe piață, dar nu și pe cei care vor să facă acum o investiție etc. Orice investitor care ar vrea să facă o investiție nouă vede că statul român își protejează propriii producători sau vine cu decizii populiste aplicabile de azi pe mâine. Apoi, mai există și chestiuni mult mai simple, care țin de incompetența, rea-voința și comportamentul discreționar al autorităților. Acestea sunt o uriașă povară administrativă pentru orice investitor. Ce înseamnă comportament discreționar al autorităților? De exemplu dacă își bate joc de tine Transelectrica și îți cere ce acte dorește, fără să existe într-o lege sau reglementare o enumerare clară si exhaustivă a documentelor pe care le ai de depus, ținându-te astfel pe drumuri cu lunile sau anii, dacă ANAF vine și îți cere de o sută de ori niște documente de care în realitate nu e nevoie, sau dacă reglementatorul în energie îți cere și el documentele pe rând, nu toate odată, revine și îți mai cere și te tot amână până să îți dea o decizie. Sunt lucruri care se întâmplă în România și toate acestea descurajează investitorii care aleg să caute locuri mai prietenoase cu mediul de afaceri. Care a fost efectul OUG 114 asupra sectorului energetic? OUG 114 a distorsionat piața de energie și a dus la reducerea investițiilor în on-shore și producția autohtonă de gaze naturale. Producția internă a scăzut cu 6% în primele șapte luni. Urmarea naturală a fost creșterea importurilor. E greu de spus cum ar fi arătat prețurile fără această ordonanță, cert e că nu era vreo criză..