Țuca Zbârcea & Asociații a obținut în fața Tribunalului Ilfov sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare legate de interpretarea art. 9 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieșirea din Comunitate. La data de 19 decembrie 2019, instanța Uniunii s-a pronunțat în cauza C-679/19, dispunând: „Articolele 63 și 65 TFUE trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru care, pentru a sancționa neîndeplinirea obligației de declarare a sumelor importante de numerar la intrarea sau la ieșirea de pe teritoriul acestui stat, prevede, în plus față de aplicarea unei amenzi administrative, confiscarea în beneficiul statului a sumei nedeclarate care depășește 10 000 de euro”. Normele din dreptul național care au făcut obiectul analizei CJUE sunt cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 707 din 7 iunie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României. Conform articolului 653 alineatul (1) litera i) din acest act normativ, neîndeplinirea de către persoanele fizice care trec frontiera română a obligației prevăzute la articolul 3 din Regulamentul nr. 1889/2005 de declarare în scris, la autoritatea vamală, a numerarului în valută sau în moneda națională care este egal sau depășește limita stabilită prin acest regulament, aflat asupra lor, în mijloacele de transport ori în bagajele însoțite sau neînsoțite, precum și în colete, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3 000 la 8 000 de lei românești (RON) (aproximativ 633-1 685 de euro). Această dispoziție precizează că numerarul nedeclarat care depășește limita stabilită de Regulamentul nr. 1889/2005 se confiscă. Efectul Ordonanței Curții este înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor de drept național declarate neconforme. Este clar că, pe viitor, nu vor mai putea fi emise procese-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor care să cuprindă sancțiunea contravențională complementară a confiscării sumelor nedeclarate la frontieră care depășesc limita de 10.000 Euro. De asemenea, efectele soluției pronunțate de instanța Uniunii se vor produce și în cauzele pendinte având ca obiect plângere contravențională împotriva actelor emise în aplicarea dispozițiilor de drept național mai sus menționate. Cu privire la actele administrative al căror control jurisdicțional a fost epuizat până la data pronunțării ordonanței Curții, este greu de precizat în ce măsură s-ar putea obține revizuirea administrativă sau judiciară a acestora, ca remedii pentru încălcarea dispozițiilor de drept unional. Revizuirea administrativă nu este un concept recunoscut de dreptul național - cu excepția reverificării în materie fiscală -, deși jurisprudența CJUE reține că principiul cooperării care decurge din Tratat impune ca un organ administrativ sesizat cu o cerere în acest sens să reexamineze o decizie administrativă definitivă pentru a ține cont de interpretarea dispoziției relevante adoptate între timp de CJUE, în anumite condiții. Pornind de la hotărârea pronunțată în Cauza C-453/00 (Kühne & Heitz NV vs. Produktschap voor Pluimvee en Eieren), jurisprudența evolutivă a instanței Uniunii a nuanțat condițiile redeschideri..