Colectiv, documentarul realizat de Alexander Nanau,nici nu este, nici nu aspiră la condiția de film de investigație. Urmărindu-l, nu vom avea parte de nici cea mai mică dezvăluire senzațională, nu ne vor fi arătați cu degetul vinovații direcți, primari, cei pe care îi știm deja sau cei ascunși în continuare, bine-mersi, fiindcă sunt potenți financiar ori cum nu se poate mai bine și mai ‘’strategic’’plasați politic. Filmul are un scurt intro care ne reamintește în câteva cuvinte evenimentele catastrofale consumate la sfârșitul lunii octombrie 2015- incendiul, minciuna patentată ridicată la rang de politică de stat de guvernarea social-democrată, ticăloșia premierului Victor Viorel Ponta și a lui Nicolae Bănicioiu, la vremea aceea ministru al Sănătății, protestetele care i-au trimis pe ei și partidul lor acasă. Colectiv este numai în mică parte un film despre cumplita tragedie, despre victimele ei, despre morți și mutilați, despre familiile îndurerate. Care continuă și azi să își caute cine mai știe pe unde dreptatea. Care nu pot decât să plângă după cei ce i-au pierdut și să îi pomenească. Familii invadate de amintiri dureroase și de revolta cvasi-neputincioasă față de bătaia de joc care a urmat după. A plouat cu asigurări că sistemul medical românesc ar fi în stare să le asigure oamenilor aflați în suferință cele mai bune îngrijiri, totul la standarde internaționale, asigurări care s-au dovedit înșiruiri de minciuni gogonate. Plătite de oameni care au murit cu zile. Morți, crime în lege care nu au fost decontate așa cum s-ar fi cuvenit nici de Ponta, nici de Bănicioiu, doi indivizi care azi dau iarăși din coate doar-doar vor prinde vreo ciozvârtă la masa deciziei și a puterii, nici de PSD. Care, din contră, la nici un an după aceea a revenit în mare glorie, prin vot democratic, la guvernare. Colectiv mi se pare înainte de toate filmul neputinței noastre. Documentarul indiferenței, al uitării, al amneziei ridicate la rang de legi de supraviețuire. Merge și așa ! ne spunem foarte adesea, deși suntem conștienți că nu mai merge și într-o zi o să ni se înfunde. Ne mai întrebăm laș de ce să ne legăm la cap dacă nu ne doare. O zicere ce pare să funcționeze ca lozincă în care se concentrează esența indiferenței naționale. La scurtă vreme după tragedia de la finele lui octombrie 2015, avea să se declanșeze scandalul Hexifarma. Cel..