Mesagerul.ro

Contractele comerciale - o privire în viitor


Adaptarea continuă a cadrului legal la realitatea economică este un principiu care ar trebui să guverneze relațiile comerciale. Reproșul care se aduce frecvent cadrului legal este că nu ține pasul cu realitatea pe care ar trebui să o normeze. Soluțiile legislative, mai ales dacă trebuie identificate și implementate în grabă, pot fi imperfecte. Unele din ele au însă șansa să corecteze sisteme anacronice - iar atunci adaptarea temporară la o situație excepțională poate deschide calea spre permanentizarea unei schimbări pozitive. Ne așteptăm ca viitorul să aducă o serie de modificări în ceea ce privește contractele comerciale, iar unele aspecte care ar putea deveni în viitorul imediat mai importante decât au fost până acum. 1. Negocierea contractelor Negocierea contractelor prin mijloace de comunicare la distanță urmează regulile generale prevăzute de Codul civil. Astfel, uneori, încheierea contractului se face în lipsa unui document singular, de sine stătător, care să încorporeze înțelegerea părților, fiind suficient ca oferta să se întâlnească cu acceptarea. Mai mult decât atât, contractul poate ajunge să fie considerat încheiat atunci când părțile au agreat asupra elementelor lui esențiale, chiar dacă nu toate detaliile au fost definite. Regulile privind ruperea negocierilor sunt și ele aplicabile, iar partea care consideră că până la întâlnirea semnăturilor pe același document nu există un contract (și deci nici o răspundere aferentă) ar putea ajunge în poziția de a plăti despăgubiri. Prin urmare, în măsura în care intenția unei părți este aceea de a nu contracta până la stabilirea tuturor elementelor contractului și semnarea efectivă a unui document, ea trebuie sa semnaleze aceste aspecte în avans, pe parcursul negocierilor, și să seteze corespunzător cadrul discuțiilor. 2. Încheierea contractelor Este de așteptat ca încheierea contractelor la distanță să aibă o pondere din ce în ce mai mare, în acele cazuri în care legea permite contractarea în această formă. De multe ori, în practică, părțile aplică semnătura olografă și transmit pe e-mail documentul scanat, ceea ce nu conduce neapărat la încheierea valabilă a contractului sub semnătură privată și poate genera inconveniente în viitor. De exemplu, dacă părțile ajung în litigiu având ca obiect respectivul contract, prezentarea documentului scanat nu este suficientă pentru dovedirea încheierii și a existenței contractului, fiind necesare documente suplimentare care să întregească ceea ce legea consideră a fi doar un început de dovadă scrisă. Acest neajuns poate fi eliminat dacă părțile apelează la mijloace recunoscute de încheiere a contractelor, cum ar fi semnătura electronică calificată sau semnarea câte unei versiuni originale de către fiecare dintre părţi și circularea lor (semnarea „in counterparts”). 3. Securizarea poziției contractuale Securizarea poziției contractuale înseamnă, în primul rând, securizarea creditului comercial. Obligația generală de plată pe care orice debitor o are în cadrul unui contract trebuie dublată de mecanisme adecvate de garantare și de măsuri luate de creditori pentru a limita efectele potențial negative asociate incapacității de plată a partenerului comercial. Stabilirea unor penalități de întârziere sau a unor clauze penale care să sancționeze neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a unor obligații are un potențial efect coercitiv asupra debitorului, dar nu constituie prin ele însele mijloace de întărire a poziției contractuale. În funcție de specificul contractului și a partenerului contractual, p..

copyright © 2024 mesagerul.ro