Părinții au adesea neînțelegeri cu copiii când este vorba de folosirea telefonului, iar când vine momentul de a-i oferi copilului propriul smartphone lucrurile se complică. Oriunde mergi poți vedea o mulțime de oameni cu ochii în ecran, chiar dacă mulți specialiști spun că ecranul ne face mult rău și efectele se văd pe termen lung. Mai jos puteți citi de ce nu trebuie sub nicio formă să le cumpărăm smartphone copiilor sub 6-7 ani, de ce uneori merită să așteptăm chiar și până la vârste mult mai mari și de ce prea mult ecran îi face pe copii triști și tot mai neinteresați de realitate. Smartphone-urile au apărut în 2007 odată cu primul iPhone și s-au răspândit puternic după 2010 când au apărut terminale cu Android la prețuri acceptabile, sistemul de operare dezvoltat de Google având peste 80% din piață. În ultimii ani s-a vorbit tot mai apăsat despre efectele ecranului asupra dezvoltării copilului și se discută intens și dacă există vârsta ideală la care un copil să primească propriul smartphone. Sunt psihologi care spun că un tânăr nu ar trebui să aibă smartphone până la 18 ani, în timp ce, la polul opus, studii susținute probabil și de industria tech spun că ecranul nu este așa de dăunător. Foto HotNews.ro Am întrebat mai multe mame cu copii mari la ce vârstă le-au luat propriul telefon. Răspunsurile au variat de la 7, la 16 ani. Unii părinți le-au luat mai întâi copiilor un telefon simplu, fără internet, alții le-au luat smartwatch la vârste mai mici, iar majoritatea le-au cumpărat propriul smartphone copiilor la 11-12 ani. Nu există o vârstă ideală, dar decizia este una importantă și deloc ușor de luat fiindcă dacă i se dă copilului mult prea devreme propriul smartphone și apoi i se confiscă, relația părinte-copil va avea de suferit. Conform celui mai recent studiu privind utilizarea Internetului de către copii realizat de Organizația Salvați Copiii în 2018, 96% dintre copiii cu vârste între 12 și 17 ani folosesc un smartphone. În articol regăsiți opiniile a trei persoane care știu bine domeniul și problemeleOtilia Mantelers, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști români în parenting, autoare de cărți în domeniu și speaker la multe conferințe pe domeniuIoana-Chicet-Macoveiciuc - ”Prințesa Urbană”, autoare de cărți pentru copiii și de articole despre parenting pe blogul săuTeodora Stoica, director de proiect la organizația Salvați CopiiiCând primesc copiii smartphone și care este pericolul dacă îl primesc prea devreme Otilia Mantelers precizează că majoritatea psihologilor recomandă ca la 12 ani copilul să primească un smartphone, dar în practică nu se întâmplă așa și majoritatea copiilor au propriul telefon la 10 ani. În niciun caz nu ar trebui ca un copil să aibă propriul smartphone în clasa a-1-a, iar dacă părinții vor să-i dea în a -2-a sau a-3-a ar trebui să o facă numai cu anumite condiții. Practic ar trebui să li se spună copiilor cât să butoneze telefonul, câte ore pe zi, în restul timpului telefonul fiind păstrat la părinți. Mult mai radicală este ”Prințesa Urbană” (Ioana Macoveiciuc) Un copil nu are nevoie de propriul smartphone - cel puțin nu până la 14 ani. Este OK să aibă un telefon cu taste, dar fără internet, pentru a vorbi cu părinții, iar dacă copiii vor să se uite pe internet pot folosi telefoanele părinților. ”Nu cred că un copil de 8 sau 10 ani are nevoie de smartphone”, spune Ioana Macoveiciuc care are doi copii, de 5 ani, respectiv 8 ani jumătate. Ea spune că cei doi copii nu au foarte mult acces la tehnologie: la școală fac uneori lecții pe tablete, dar copiii nu au propriile smartphone-uri, iar familia se uită uneori în week-end la filme sau merge la cinema. Care sunt pericolele dacă îi dai unui copil de 5-7 ani smartphone-ul? Otilia Mantelers explică ”Un risc este că se vor plictisi ușor de orice altceva pentru că în jocurile video lucrurile se întâmplă foarte foarte repede, ai gratificație imediată, treci rapid de la un nivel la altul și rezultatele sunt foarte rapide în lumea virtuală. Diferența este că în lumea reală nu poate fi totul așa de rapid, un joc de construcție îți poate lua două ore și copilul nu are răbdare”, spune Otilia Mantelers. Foto Rareș Bașturescu Mult timp în fața ecranului afectează modul în care creierul funcționează, devii mult mai deconectat și aici este vorba de o dependență ce merge pe aceeași logică precum alte dependențe și ne este alimentată setea de a consuma și mai mult și mai mult și mai mult, mai spune ea. Mantelers spune că psihologii recomandă ca un copil de sub 3 ani să nu aibă niciun fel de acces la smartphone, TV sau computer, iar dacă totuși i se dă ecranul, trebuie să fie pentru foarte puțin timp și părintele trebuie să-i fie alături. Dacă este lăsat singur, copilul se deconectează și ajunge să se simtă nesigur pentru că cel mic nu știe ce a făcut în timpul acela și se întreabă unde au fost părinții. O îmbrățișare, o vorbă bună îi va alunga copilului îngrijorarea și îi va ajuta reconectarea. Pentru vârstele între 3 și 6 ani se recomandă o jumătate de oră de ecran/zi, iar între 6 și 9 ani, o oră pe zi și tot ce depășește acel timp să fie vizionare alături de părinți. Evident că în realitate timpii sunt mult mai mari, uneori și de peste 5-6 ore. ”Un copil care nu are acces la ecrane învață să se folosească de tot ce este în jur pentru a-și aduce bucurie” Părinții nu trebuie să se teamă că dacă ai lor copii nu se uită la toate filmele posibile cei mici vor avea probleme de integrare cu alții copii care știu toate personajele dintr-un desen animat. Din contră, copiii care nu sunt dependenți de ecran se pot juca cu aproape orice, este de părere Prințesa Urbană. ”Un copil care nu are acces la ecrane învață să se folosească de tot ce este în jur pentru a-și aduce bucurie și asta este foarte atractiv pentru ceilalți copii. Sunt copii care vin în parc și nu știu ce să facă după ce lasă tableta din mână, în timp ce copiii care nu au stat mult la ecran au multe idei de joacă și în următoarele 10 minute poți să vezi 10 copii care se joacă bucuroși”, spune Ioana Macoveiciuc. ”Se vede diferența la copiii care știu să se bucure de viață în lipsa ecranelor, și cei cărora părinții le-au pus de la vârste mici copiilor în față această realitate super-colorată, super-gălăgioasă, realitate pe care ei O CONTROLEAZĂ și care este super-încântătoare pentru ei .Apare un mare pericol. Dacă îi scoți din mediul acesta și îi duci în parc, acolo nu li se va părea la fel de colorat, la fel de palpitant și nici nu au control. În parc vin alți copii la tine, nu poți schimba realitatea cum ai schimba un filtru într-un un joc, viața reală li se va părea plictisitoare și copiii nu vor crește adaptați. Nu vor știi să spună: uau! ce frumos este cerul, ce minunat este locul acesta, uau ce mult îmi place copacul acesta!”, spune Ioana Macoveiciuc. Pentru ei totul este digitalizat și acea realitate este mult mai atrăgătoare Trebuie să-i arătăm copilului ”frumusețea lumii adevărate”, frumusețea unei prietenii, adaugă ea. Despre pericolul expunerii copilului mic la prea mult ecran atrage atenția și Teodora Stoica. Ea spune că stimulii anumitor jocuri video onl..