Care e relația între Macron și grupul Renew din Parlamentul European? Sistemul alegerii președintelui Comisiei Europene trebuie perfecționat, sistemul Spitzenkandidat e mai democratic, dar modul în care a fost gândit și pus în practică în fapt de către PPE a fost defect. Care a fost impactul anchetei Rise Project asupra campaniei lui Dan Barna? __________ Lucian Popescu: Să vorbim acum si despre politica europeana. Renew e văzut ca o formațiune arondată de Macron. E adevărată chestia asta? Nu e adevărată. Știu că e greu să te bați cu percepțiile care se împământenesc. Renew este o coaliție formată din ALDE și En Marche, și alte formațiuni mai mici, dar acestia sunt cei doi mari piloni. Nu știu dacă e ghinion sau noroc, dar este un fapt, Macron este un lider cunoscut, puternic, charismatic și atunci pare că e despre el povestea asta. Nu e despre el. Dacian Cioloș a fost ales președinte la grupul Renew cu 66 de voturi. En Marche are 21 de europarlamentari. Mai mulți au votat de la ALDE pentru Dacian Cioloș președinte, asta ca să vă dau niște cifre concrete. Noi avem 108 europarlamentari, doar 21 sunt de la En Marche. Nu e ca și cum dă Macron telefon și noi votăm. Sunt chestiuni unde nu suntem de acord. De pildă, nu sunt de acord, vă spun foarte clar, îmi asum chestia asta, cu blocarea deschiderii negocierilor cu Albania și Macedonia de Nord. Mi se pare o greșeală istorică pe care Emmanuel Macron a făcut-o pentru că, mai ales în Macedonia, oamenii au muncit. Factorul, dorința de europenizare încă funcționează. Cum a fost și la noi. Hai să ne amintim cât de mult a contat presiunea pentru aderare, din decembrie 1999 când au început, apoi perioada 1999 – 2004. Inclusiv în ce privește zona anti-corupție. Nu s-ar fi făcut nimic dacă nu se punea presiune și dacă nu exista această dorință de aderare. Cam la fel se întâmplă și acolo. Mai lent pentru că nu mai există perspectiva că intri în următorii cinci ani dacă faci ce trebuie. Dar nici măcar să începi negocierile, aceasta mi se pare o greșeală. Noi cei mai mulți din Renew am votat Rezoluția Parlamentului European referitoare la negocierile cu Albania și Macedonia. Nu vreau să demonstrez că suntem anti-Macron. Vreau doar să spun că suntem o alianță unde, de cele mai multe ori, în 95% dintre cazuri suntem toți de acord cu ceva, pentru că discutăm foarte mult la grupul acesta, se discută ore în șir despre fiecare vot, poziție, rezoluție pe care o avem. Și repet ei sunt 21. Da, contează și faptul că Franța are în Consiliu o voce puternică, prin președintele Macron. Dar sunt și alte state care au șefi de guverne în gruparea Renew, cum ar fi Olanda. Avem și o vice-președintă foarte puternică a Comisiei Europene, tot din partea Renew. Deci Renew este un angrenaj mult mai important care presupune și partidul ALDE și En Marche, și oameni din Consiliu și din Comisie. USR este parte din ALDE, apropos. Nu e ca și cum e despre Macron. Este și despre Macron, dar este despre crearea acestei grupări centriste la nivel European, care, spre surpriza multora, chiar funcționează. A mai fost această temere: acest Parlament European va fi haotic, nu mai există marea pupătură istorică între socialiști și populari, care decid tot, vor veni acum centriștii și schimbă totul. Nu se adeverește. Acest Parlament European este la fel de disciplinat și de coerent ca și până acum. Ba dimpotrivă, grupul Renew a contribuit la stabilitate. Vă reamintesc că am votat învestirea președintei Comisiei Uniunii Europene. Poate spre surpriza altora, noi am fost mai disciplinați decât socialiștii. Toți parlamentarii Renew au votat-o pe Ursula von der Leyen să fie președinta Comisiei Uniunii Europene, spre deosebire de socialiști, spre deosebire de verzi care, deși au negociat cu ea și le-a pus în programul Comisiei Green Deal, au votat tot contra. Noi ne ținem de cuvânt, discutăm, și discutăm pe rezultate. Avem mecanismul de tip MCV pentru toate statele europene. Acesta a fost un angajament electoral al Alianței USR-PLUS, pe care apoi l-am pus în manifestul Renew, care apoi a ajuns în programul de lucru al Comisiei Europene, prin noi ăștia opt europarlamentari. Caz clar, direct, vizibil de influență. Și multe altele cum ar fi schimbarea de balanță în blocajul cu numirea doamnei Kövesi. Faptul că suntem în centru, prin Dacian Cioloș și prin delegația noastră care este puternică, în centrul centrului, ca să zic așa, centrul care face noua majoritate, este un lucru foarte bun pentru România. Claudiu Zamfir: Doamna Ursula von der Leyen a fost o soluție de compromis la care s-a ajuns tocmai din cauza presiunii lui Emmanuel Macron, deci a grupului Renew. În mod normal trebuia să fie Spitzenkandidat-ul câștigător, al grupării câștigătoare, domnul Weber. Lumea se gândește, dar noi ce-am votat la alegeri și ce-a ieșit? Aveți mare dreptate într-o bucată a afirmației, și nu aveți dreptate în alta. Lumea se întreabă, într-adevăr. Eu am scris un articol și sper să fie publicat într-un portal european în perioada următoare despre cum putem salva sistemul Spitzenkandidat . Pentru că, într-adevăr, el s-a defectat. Problema lui a fost că era foarte neclar. Ați spus, gruparea câștigătoare. PPE-ul, de fapt, are mai puțin cu douăzeci și ceva de europarlamentari în acest Parlamentul față de Parlamentul trecut. PPE a pierdut voturi. Cea mai mare creștere a fost la fostul ALDE, actualul Renew. Și noi, cei din ALDE, am luat mai multe voturi, apoi s-a făcut alianța cu En Marche și iată că cea mai mare creștere a fost la centriști. Plus uriașa creștere pe care a avut-o Partidul Liberal Democrat din Marea Britanie, care are 16 europralamentari, plus unul din Irlanda de Nord afiliat. Deci cum a câștigat PPE alegerile? Nu are nici majoritate și a avut mai puține voturi decât data trecută. În aceste condiții nu s-a respectat condiția de bază a unei democrații parlamentare – guvernul este emanația unei majorități. Ar trebui să repetăm și noi chestia asta în România, legat de criza politică. Asta înseamnă, indiferent de cred marii analiști ai neamului, de ce crede presiunea publică, că într-o democrație parlamentară ai un guvern sprijinit de o majoritate parlamentară. Sau nu ai și atunci mergi la alegeri anticipate. Dar nu vreau să mă duc în politica românească. Au existat niște adăugiri la tratate care au dat Parlamentului European puteri asupra numirii șefului Comisiei Europene. Și în Tratatul de la Maastricht, și cel de la Nisa, și în cel de la Lisabona unde a apărut că numirea trebuie să ia în considerare alegerile europene. Dar ce înseamnă asta concret? Mi se pare evident: trebuie să existe o majoritate parlamentară. Nu bazaconia cu cel mai mare grup și punct, în nici o democrație parlamentară nu e de ajuns. Cum am putea noi să vrem să fim un Parlament care are un cuvânt de spus în numirea sefului executivului neținând cont de această condiție de bază a democrației parlamentare. Dl Weber a fost candidatul PPE și nu a avut o majoritate în spatele său. Pentru că nu l-a susținut grupul Renew niciodată, socialiștii l-au susținut cu jumate de gură, și atunci l-au susținut popularii care nu au nici pe departe o majoritate singuri, ba mai mult au pierdut voturi. Si ei au zis: noi suntem cel mai mare grup, deci Weber sau nimic. După care le-a zis Macron, nu merge Weber. Hai să negociem. Nu, Weber sau nimic. OK, lăsați-l pe Weber, hai să venim cu altcineva că e mai important să luăm funcția decât să negociem. Și s-a stricat sistemul Spitzenkandidat. Lumea uită. În 2014 când a fost numit Juncker, cei din Consiliu, inclusiv Angela Merkel, nu au acceptat Spitzenkandidat-ul ca o chestie sigură, ca un fel de sistem instituit. A fost mai degrabă o idee a Parlamentului care a mers cu ea înainte iar cei din Consiliu au zis, bine, îl acceptăm pe Juncker, îl știm, e simpatic, e de-al nostru, a fost 18 ani prim-ministru. Niciodată n-a fost clar dacă Consiliul a acceptat Spitzenkandidat-ul ca sistem sau l-au acceptat pe Juncker c a persoană. Această neclaritate s-a răzbunat fix acum pe noi. Propunerea mea ar fi să reluăm ideea asta, să nu mai punem Consiliul în situația: vi-l dăm pe ăsta, sau nimeni altcineva. Hai să avem un fel..