Mesagerul.ro

Cum a ajuns un ONG sa fie mai preocupat de sănătatea cetățenilor decât autoritățile. Povestea primei rețele care măsoară poluarea din București

 Cum a ajuns un ONG sa fie mai preocupat de sănătatea cetățenilor decât autoritățile. Povestea primei rețele care măsoară poluarea din București

Rețeaua națională de măsurare a calității aerului a început să aibă defecțiuni încă din 2012, iar timp de câțiva ani site-ul unde se afișau datele nu a funcționat deloc. Practic, aproape 10 ani locuitorii orașului București nu au știut cât de poluat este aerul pe care îl respiră. În condițiile în care Ministerul Mediului nu a făcut mare lucru pentru a remedia situația, Asociația Ecopolis a căutat bani în domeniul privat, a obținut 70.000 de euro finanțare și în decembrie 2019 a pus în funcțiune propria rețea - aerlive.ro. Pentru început fost puși în funcțiune 10 senzori, iar datele din primele luni arată depășiri spectaculoase, de până la 5-6 ori peste limita admisă pentru poluarea cu praf (PM10 și PM2,5). Anul aceste vor monta alți și 30 de senzori la populație. Oana Neneciu, directorul executiv Ecopolis, spune că senzorii au o marjă de eroare de +/- 10%, iar datele sunt corecte în ciuda afirmațiilor făcute de primarul Gabriela Firea sau reprezentanții altor instituții publice. ONG-ul a căutat explicații și despre poluarea ridicată din timpul nopții și în weekend. Povestea a început în 2010, când rețeaua națională de funcționare a calității aerului funcționa, iar Ecopolis a făcut un studiu despre efectele poluării asupra sănătății oamenilor. Asociația avea în plan să facă acest studiu în fiecare an, însă în 2012 a constatat că nu mai avea cu ce, fiindcă stațiile oficiale nu prea mai înregistrau date. ”În 2010 am făcut primul studiu independent care a corelat efectele poluării asupra sănătății și am folosit datele din rețeaua națională de monitorizare a calității aerului, care pe vremea aceea funcționa, abia fusese pusă în funcțiune. După ce am scos noi studiul ăsta, din 2012 aproximativ, stațiile din rețeaua națională au început să funcționeze din ce în ce mai puțin, ne-am uitat constant, dar nu mai aveam ce să comunicăm. Noi ceream informații de ce nu funcționează, ni se răspundea că nu au bani, că nu se pot administra, nu este buget și tot așa. Nu a mai funcționat nici site-ul calitateaer.ro timp de vreo 4 ani, deci nu am avut deloc informații. Site-ul a fost repus în funcțiune fiindcă s-a declanșat procedura de infringement în 2017 și a venit și a doua procedură care impută României că nu există informații publice pe tema poluării aerului, dar tot erau date foarte puține”, a povestit Oana Neneciu, directorul executiv Ecopolis pentru HotNews.ro. Fiindcă a văzut că nu se întâmplă nimic, în 2018 ONG-ul a depus un proiect la Fondul pentru Mediu derulat de Ikea și a obținut finanțare pentru a crea o rețea de monitorizare a calității aerului. ”Am zis că trebuie să facem ceva, este clar că rețeaua nu funcționează, hai să facem noi o rețea, să vedem cum putem să avem totuși date. Am început să căutăm senzori accesibili ca preț, fiindcă rețelele naționale folosesc niște stații omologate european foarte complexe, foarte scumpe, minim 30.000 de euro. Am început să scriem un proiect, era un call de proiecte la Ikea, Fondul pentru mediul urban, în care am zis că este nevoie de ceva vizual, ceva de comunicare, la care oamenii să se uite și să înțeleagă cât de gravă este problema poluării. Ne-am uitat în afară la tot ce înseamnă rețelele astea particulare - în toate marile orașe există acest tip de rețea. În Paris este o rețea imensă de sute de senzori, în Londra la fel, în Varșovia sunt 1000 și ceva de senzori Airly. Și ne-am uitat că senzorii ăștia chiar dacă nu sunt omologați european, adică datele nu se pot duce într-o raportare către Comisia Europeană, ei funcționează în niște parametri, sunt certificați de fiecare producător”, spune Oana Neneciu. Platforma de măsurare a calității aerului aerlive.ro a fost lansată pe 11 decembrie 2019, cu 10 senzori care arată în timp real pe o hartă cât de poluat este aerul. Senzorii folosiți sunt de la uRADMonitor, varianta industrială, iar prețul unuia este de circa 1.500 de euro. Senzorii folosesc un câmp laser care numără particulele dintr-un colector. ”Am achiziționat acești senzori pe care i-am găsit în România, la uRADMonitor. Noi nu ținem să avem numai acești senzori în rețea, vom include și alte tipuri, nu vindem senzori. I-am luat pentru că sunt cei mai apropiați de noi, au o tehnologie foarte bună și măsoară mulți parametri. Tehnologia este laser, ai un câmp laser care îți numără particulele dintr-un colector și este o tehnologie acceptată teoretic și în rețeaua națională. Sunt două tipuri de măsurători, cea gravimetrică, care merge la Comisia Europeană, și metoda pe laser care este implementată practic pentru informarea populației”, a explicat reprezentanta ONG-ului. Aceasta spune că senzorii au o marjă de eroare de 10% și că au fost testați lângă stațiile din rețeaua națională pentru verificarea datelor. ”Am instalat senzorii începând cu luna august 2019 și am avut o perioadă de 4 luni de teste. Am făcut teste cu senzorii noștri lângă stațiile oficiale pentru o perioadă, apoi printr-un protocol de colaborare cu Politehnica am făcut măsurători paralele, senzorii noștri cu stația lor gravimetrică. Am văzut care sunt diferențele, am reușit să identificăm o marjă de eroare de 10% față de datele oficiale, deci o diferență foarte mică dacă ne uităm la ce depășiri avem. Rețeaua nostră nu își propune să înlocuiască datele rețelei naționale. Nouă ni se pare extrem de important ca această rețea națională să funcționeze în parametri cât mai buni. Noi ce vrem să facem este conștientizarea problemei, atât la autorități cât și la populație. Datele sunt valide, ne dorim o rețea cât mai mare, fiindcă poți să identifici problemele la nivel micro, de stradă, de cartier, de bulevard și să identifici și soluțiile”, povestește Oana Neneciu. Până la finalul acestui an, rețeaua va avea în total 45 de senzori, iar costul total al proiectului este de circa 70.000 de euro. ”Tot proiectul costă 70.000 de euro, care înseamnă inclusiv campanie de informare, o să punem și 30 de senzori la populație. Avem o campanie care se desfășoară până în aprilie, ”Adoptă un senzor”. O să avem 45 de senzori. Un senzor industrial de la URAD costă 1500 de euro, un senzor mic, cei pe care îi vom monta la populație, costă 10 dolari plus TVA”, a explicat reprezentanta ONG-ului. Aceasta spune că persoanele care doresc își pot cumpăra un senzor, iar dacă va fi amplasat corect, poate fi introdus în rețea. „Oamenii pot să cumpere și separat și să-i pună teoretic în rețeaua noastră. Dar noi ținem foarte tare la metodologie, vrem să ne asumăm datele chiar și de la acești senzori mici. În sensul că omul poate să-și cumpere un senzor, să-l pună la el pe balcon, la etajul 8, în Gara de Nord, dar din punctul nostru de vedere și metodologic, noi avem o metodologie luată de pe indicele calității aerului, nu sunt relevante datele de la etajul 8. Relevante sunt datele care vin de la o distanță de maxim 7 m de sol, pentru că tu trebuie să vezi exact ce respiră omul, nu cum se duce în sus poluarea, senzorul trebuie montat astfel încât să nu fie lângă o..

copyright © 2024 mesagerul.ro