Mesagerul.ro

Cum a construit China linia ferată către Tibet - Greutăți, controverse și minuni ale ingineriei la trenurile ce urcă spre "acoperișul lumii"

 Cum a construit China linia ferată către Tibet - Greutăți, controverse și minuni ale ingineriei la trenurile ce urcă spre acoperișul lumii

China a construit în doar câțiva ani calea ferată către capitala tibetană Lhasa și a dovedit încă o dată că are forță de muncă aproape nelimitată și că poate găsi soluții tehnice și pentru terenul înghețat de la peste 5.000 de metri altitudine. Mulți spun că a fost cea mai complicată cale ferată construită vreodată, iar chinezii spun că a contribuit mult la dezvoltarea regiunii. Alții atrag însă atenția că această cale ferată ajută Beijingul să-și întărească dominația asupra Tibetului și să schimbe cu totul echilibrul demografic din provincia cunoscută ca ”acoperișul lumii”. Tibet, o regiune frumoasă, dar complicată Tibetul este celebru pentru palatul Potala din Lhasa, pentru priveliștile spre vârfurile himalayene, pentru mănăstirile budhiste, pentru iaci și pentru steagurile de rugăciune. Tibetul este de 11 ori mai mare decât România, iar populația este de 6 milioane de oameni. Turiștii au nevoie de permise speciale emise de China pentru a vizita regiunea și de alte permise pentru a se deplasa în diverse zone din regiunea de 2,5 milioane kmp. Pentru a obține permisiunea de a vizita Tibetul, turiștii străini trebuie să rezerve un ghid, ceea ce le limitează drastic libertatea de a explora în voie. Partea sumbră ține însă de istoria nemiloasă a locului, China susținând că Tibetul este parte a imperiului încă de acum 13 secole. Trupele lui Mao au anexat Tibetul în 1951, iar în 1959 Dalai Lama a fugit în India, după ce o revoltă populară a fost reprimată dur de chinezi. În anii 60' și 70', mii de temple au fost distruse, iar anii 80' au adus o perioadă firavă de deschidere culturală, China începând să dezvolte și infrastructura. Pe de altă parte, China a modificat echilibrul demografic din Tibet, încurajând chinezi din alte regiuni ale țării să se mute în Lhasa și în alte orașe din regiune. China este inflexibilă și spune clar că Tibetul este parte integrantă a statului chinez, astfel că orice țară sau organizație care-l sprijină deschis pe Dalai Lama este criticată de statul chinez. Pentru China este de neconceput ca Tibetul să fie independent, iar când revoltele devin grave, le înăbușă fără milă, cum a fost în 2008. Palatul Potala din Lhasa (foto needpix) Ținând cont de situația politică, linia de cale ferată a stârnit controverse. Statul chinez a spus că trenul spre Lhasa va aduce prosperitate, va permite transportul mult mai rapid al mărfurilor și va duce la crearea de locuri de muncă. Alții au spus că este în special un proiect politic prin care China să preia ferm controlul asupra regiunii Tibet și mai ales calea ferată va fi utilizată pentru a muta rapid trupe în zonă și pentru a continua colonizarea capitalei Lhasa cu etnici chinezi. O cale ferată a recordurilor Beijingul spune că Tibetul s-a dezvoltat extraordinar de mult în ultimele decenii, dar apărătorii drepturilor omului spun că sunt grav încălcate drepturile omului și că Beijingul desfășoară represiune politică și religioasă. Autoritățile neagă acest lucru. În 2006 a fost dată în folosință linia de 1.142 de km dintre Golmud și Lhasa, iar trenurile fac 14 ore. Pe acestă linie se găsește și gara situată la cea mai mare altitudine în lume, Tanggula, la 5.068 m, dar trenurile nu opresc în ea. Nu sunt trenuri de mare viteză pe cei 1.100 km, însă cele existente prind adesea 100 km/h, locomotivele sunt super-puternice, iar vagoanele sunt modificate pentru altitudine. Trenul are trei clase, de la vagoane clasă tipice fără paturi, până la compartimente de dormit cu patru paturi. Linia se numește Qinghai-Tibet Railway. Cel mai important oraș dintre Lhasa și Golmud este Nagqu (Nagchu), situat la 277 km de Lhasa (drumul durează între 3 ore și jumătate și 4 ore). În total, de la Beijing la Lhasa sunt 3.750 km, iar trenul zilnic face 40 de ore. Linia de la Golmud la Lhasa a fost construită în cinci ani, cu costuri de 4,2 miliarde dolari. Au lucrat peste 220.000 de oameni, mulți cu măști de oxigen, din moment ce s-au făcut lucrări și în aerul rarefiat de la peste 5.000 de metri altitudine. Inițial trenul făcea 48 de ore, dar timpii s-au redus treptat în acești 13 ani. Calea ferată la 5.000 m alt în pasul Tanggula (foto tibettravel.org) Pe cei 3.750 km trenul are doar opt opriri, cele mai lungi fiind de 25 de minute. Cea mai lună porțiune fără oprire este în Tibet, înainte de la Lhasa, 900 km, 10 ore. Costul unui bilet este între 50 și 170 de dolari pentru cei 3.750 km, în funcție de confort. Către Lhas..

copyright © 2024 mesagerul.ro