Într-un articol anterior semnalam pericolul pe care un proiect de lege adoptat, la sfârșitul lunii iunie, de Camera Deputaților îl prezenta pentru independența instanțelor judecătorești, întrucât urmărea eliminarea rolului judecătorului de la analiza existenței stării de impreviziune, condiția esențială fără de care nu poate opera darea în plată pentru stingerea datoriei. Reamintim că prin Decizia nr. 623/2016, Curtea Constituțională a reținut că mecanismul dării în plată trebuie să se aplice doar debitorilor care, deși au acționat cu bună-credință, nu își mai pot îndeplini obligațiile ca urmare a intervenirii unui eveniment exterior și pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii contractului de credit. Printr-o decizie pronunțată azi, 6 noiembrie 2019, rămânând consecventă principiilor aplicate în precedentele sale decizii pronunțate în legătură cu Legea nr. 77/2016, Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate formulată de un grup de parlamentari împotriva proiectului de lege la care am făcut referire. Asociația Română a Băncilor, reprezentată de Valeriu Stoica, Dragos Bogdan și Mihai Stănescu a depus la dosarul cauzei un punct de vedere cu o serie de argumente suplimentare privind neconstituționalitatea prevederilor vizate. Între altele, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale articole din proiectul de lege prin care:impreviziunea era prezumată în favoarea consumatorului care depunea o notificare de dare în plată,creditorul era obligat să propună debitorului restabilirea utilității sociale a contractului înainte de a depune contestație la notificare,în cazul debitorului împotriva căruia s-a derulat și finalizat o procedură de executare silită, prin vânzarea locuinței și împotriva căruia se continuă executarea, se instituia o prezumție absolută și care nu poate fi contrazisă de impreviziune - adică datoriile reziduale ar trebui șterse.Altfel spus, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională tentativa de legiferare a unor cazuri de "impreviziune legală", adică o serie de circumstanțe care atrag prezumarea stării de impreviziune și, implicit, determină excluderea rolului judecătorului de a verifica aspectele indicate în Decizia nr. 623/2016. În articolul precedent am arătat pe larg motivele pentru care fiecare din cazurile de impreviziune prezumată de proiectul de lege este criticabil din mai multe puncte de vedere, întrucât nu țin cont de niciuna dintre condițiile obiective sau subiective care caracterizează impreviziunea contractuală, dar mai ales întrucât împiedică judecătorul să analizeze elementele de fapt ale cazului și nu îi permit să ia în calcul alți factori de natură să conducă la concluzia inexistenței, în realitate, a unor circumstanțe excepționale de natură să facă vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligațiilor asumate prin contractul de credit. În concr..