Mesagerul.ro

Daniel Dăianu: ​​Finantarea deficitelor si pericolul non-liniarităților

 Daniel Dăianu: ​​Finantarea deficitelor si pericolul non-liniarităților

Intr-o discutie pe care am avut-o cu alti economisti a venit vorba despre ce s-ar intampla daca deficitul bugetar ar continua sa creasca, daca s-ar concretiza presiuni mari pe bugetul public din Romania in lipsa unor masuri compensatorii de echilibrare. Exista o linie de demarcatie (un redline, cum ar spune englezii) de la care pietele financiare vor reactiona, vor da inapoi. Dar, sustin unii confrati, dupa o reevaluare, creditori ar fi dispusi sa finanteze la un cost superior chiar un deficit bugetar ce merge spre 5% din PIB. In aceeasi logica, ar putea fi imaginate o linie de demarcatie in preajma unui deficit de 6%, cu o alta reevaluare, cu un cost de finantare si mai mare. Unii ar spune ca important este ca un deficit sa se poata finanta indiferent de conditii. Unde vad hibe cu un asemenea rationament? Si ma gandesc nu numai la consecinte ce ar decurge dintr-o deteriorare a riscului suveran la clasa junk. Astfel: Romania se confrunta cu fenomenul deficitelor gemene (deficit bugetar ESA/metodologie europeana in jur de 4% din PIB si deficit de cont curent/extern de cca 5% din PIB in 2019); este singura economie din regiune cu deficite de o asemenea magnitudine;Deficitul bugetului public la noi a fost cel mai mare din UE in 2019;Sunt presiuni foarte mari pe buget, ce pot conduce la deficite de peste 6% in 2021 si peste 7% din PIB in 2022 in lipsa unor masuri de corectie adecvate. Economia incetineste si, la deficite bugetare mari, datoria publica poate intra intr-un cerc infernal (efect “bulgare de zapada”) din cauza unor costuri de finantare in suire rapida (datoria publica acum de 37-38% din PIB repede ar trece de 45-50%, nivel de alerta in conditiile economiei noastre). Leul nu este moneda de rezerva, iar economia autohtona are o portiune euroizata importanta. Socuri ce ar lovi increderea in leu ar favoriza o re-euroizare, nociva pentru stabilitatea economiei; socuri ar decurge dintr-o finantare a deficitelor tot mai dificila;Romania se imprumuta in moneda proprie considerabil mai scump decat Ungaria si Polonia (tari cu care ne comparam adesea); diferentialul de cost exprima perceptia riscului in conditiile unor deficite externe diferite (Ungaria si Polonia au balante externe mult mai echilibrate).A gandi ca destul timp de acum inainte, in pofida unor deficite mari, se vor gasi cumparatori pentru obligatiuni emise de statul roman ignora ca pe piete opereaza discontinuitati, non-liniaritati. O discontinuitate poate fi temporara, cand creditorul, la deficite in crestere, cere un pret (randament) superior pentru finantarea oferita. Si exista discontinuitate s-o numim “fatala”, ce semnifica iesirea brutala de pe piata si, practic, inghetarea finantarii din piata. Aceasta iesire ar fi precedata de finantari la scadente tot mai scurte si costuri tot mai inalte. Am avea de-a face cu o blocare a finantarii prin piete -- nu o simpla criza de lichiditate. Si ar fi nevoie de recurgere la finantare de la organisme financiare internationale pentru a iesi dintr-un mare impas bugetar (s-a intamplat in 2009). Ce ar putea preveni mersul catre o discontinuitate, non-liniaritate fatala, este intrarea sub incidenta procedurii de deficit excesiv (PDE), care este mecanism in UE de disciplinare financi..

copyright © 2024 mesagerul.ro